Daniel PIŞCU

Klipite de mine

• Stăm la o masă-terasă la bufetul gării. Porumbeii ciugulesc de pe jos. Bem câte o bere, mâncăm câte o prăjitură. Sunt foarte dulci. Suntem dulci.

• Dacă mai dorm o oră, nu voi mai urî pe nimeni.

• Nu a venit timpul meu, zodia mea e gestantă, nu m-a născut încă.

• Deşi e de unică folosinţă, ar putea folosi de n ori.

• Iluminarea-luminarea de Sus, de la I. De la I-ISus.

• Rusaliile-aleile, căile rozelor la pogorârea Sf. Duh.

• A fi banal e mai puţin interesant decât a fi prost.

• La un radio: „ Vă oferim 12 cântece fără întrerupere”. Ce bucurie!...

• 20 000 de euro nu fac cât o pagină de revistă bună.

• Eşti ca vremea: predominant frumoasă.

• Secundele sunt ca un drog pentru mine. Nu mă mai pot opri.

• Ea a zis-o, în timp ce eu o gândeam.

• A crescut în creierul munţilor, de-aia e aşa de inteligent.

• Mă doare în pixeli.

• Dacă-ţi dau un deget, tu mă iei cu totul.

• Nu mai discuta despre asta, că se risipeşte vraja.

• Vinul era treaz şi eu adormeam.

• Ce-o mai face Dj-ul din Djibouthi?

• Toate produsele eco, au din ce în ce mai multe ecouri.

• Viaţa e rotundă. Oricât încerci, nu poţi să-i dai de capăt.

• Priveam femeia mâncând şi (nu) salivam.

• De la cuvântul oval, de ce nu s-ar verbaliza ovaliind, mai ales când e vorba de un ou, sau de miezul de nucă, pe care le diseci, unul fiert, celălalt, verde.!

• Pan-metro-aristo(crat) - totul cu măsură ( cea mai bună).

• Cerând un împrumut pe caniculă: „ Umbreşte-mă şi pe mine cu 100 de lei!”.

• Secundarul ceasului - carii ce ne mănâncă din timp.

• Dacă spun : spun, pun pe s în faţă.

• Îşi scrânteşte piciorul frecvent, dar colindă toată lumea.

• Partidul liber-schimbist a dat o palmă grea politicii româneşti.

• Doi de idem-ibidem.

• Era o rara avis pe Via Apia.

• Barman-poate fi şi un nume propriu: Bar Man.

• Nivelam staniolul de la ciocolate când eram copil. Acum îmi învelesc singur sandviciurile... Şi altora..., din familie.

• „Pa!-pa!...”, şi spre tine... Paşi ce se îndepărtează de tine.

• Salut! Sare şi piper! Sănătate pe pământ!Pe nisip şi pe lut. Salvare şi curăţenie.

• Ea: voi încerca să-ţi dăruiesc în fiecare zi câte o secundă.

• Era nepoftit: nu mirosea (a) bine.

• Azi fetiţa a încercat prima dată să se încalţe cu papucii mei. Deodată, era mare.

• Dacă ştiam că ştii, nici nu te informam.

• Românul s-a născut laureat al Premiului Nobel. Ori mai bine al lui Iisus.

• Patul erou: nu s-a stricat nici un arc, deşi ne-am tăvălit, ne-am iubit, ne-am perpelit pe el.
• Te ghemuieşti  ca şi când ai fi în pântecul mamei. E ca şi când ai avea o mulţime de bani şi-ţi poţi permite orice extravaganţă.

• În pat: De ce stai culcat pe mirosul parfumului părului meu?

• Când mănânc, am impresia că pierd timp. Sunt leneş, grăbit sau pur şi simplu n-am apetenţă. Nici pentru arta gastronomiei.

• Urăturile de sărbători sunt susţinute de murături.

• Apocalipsa 2012: Dacă şi o civilizaţie ca şi cea mayaşă, uneori crezând ca extraterestră a greşit cu calendarul ei discutabil, atunci morala ce se degajă este şi mai evidentă: creştinismul, care ne spune  prin Iisus că sfârşitul Lumii nu-l ştie decât Tatăl, e superior şi , deci Domnul Dumnezeu există inexorabil. Nu mor caii când vor câinii.

• Inventatorul scaiului păturii de Amsterdam a mai brevetat şi alte invenţii. Atât era de priceput!

• După o lungă absenţă:  „ Mi-a fost dor de voi, iconuiţele mele!”.

• Am făcut un salt prin înalt, prosperitate, spor, cu sare în bucate.

• Onomatodoxia: Dumnezeu este mai întâi numele Dumnezeu.

• Poza de pe buletin scoate la iveală infractorul din noi.

• Pretabil - gata de..., cu abilitate, având toate calităţile...

• Dacă aş fi scris toate visele pe care le-am visat, aş fi fost un mare visător. Romantic, nu?

• Sau sado-masochist? ( coşmaresc ?)

• Cea mai bună echivalenţă autohtonă pentru atât de concentratul şi precisul cuvânt „ puzzle”, mi se pare potrivit a fi „împrăştietor” sau „ sitătuitor”. De la sită, cea care cerne. Sau poate „cuprietor”, de la cuprierul de la casino, care, după ce împrăştie taloanele, le adună şi le strânge, le repartizează, cineva , ceva iese câştigător.

• Pentru „ cuprietor” aş găsi un echivalent în „ greblător”. Un fel de nas-ştergău paşoptist...

• Grăitor, nu?

• Când înjuri, înjuri prea tare, când complimentezi, complimentezi prea tare, nu eşti deloc diplomat, îmi zice ea.

 

• Singurul cu adevărat diplomat este tortul cu frişcă „Diplomat“, îi zic eu.