Lucian Dan Teodorovici

Graşi şi urîţi

Se plimbă prin Iaşi, lipită de autobuze, o reclamă la un „Salon de Fitness” care mă dă pe spate: „Eşti gras şi urît? Rămîi doar urît! Vino la noi!”. Ce-o fi fost în mintea copywriter-ului pot bănui: să-i provoci pe oameni la autoironie pică bine în principiu. Dar să mizezi pe lipsa totală de orgoliu, fie el şi masculin, îmi pare un pic cam straniu. Cum şi-o fi imaginat el că va atrage publicul la locul faptei? „Săru-mîna, sînteţi Salonul?” „Salonul, da!” „Doamnă, am o problemă, sînt gras şi urît ca noaptea, nu mai pot trăi aşa.” „Vă rezolvăm, staţi liniştit: veniţi la noi gras, iar în două luni plecaţi de-aici o frumuseţe de urît, cu burta-n pătrăţele. O să leşine toate urîţeniile pămîntului după dumneavoastră.” Şi uite-aşa, buluc, toţi graşii şi urîţii, atît de conştienţi fiind cu toţii de urîţenia proprie şi atît de dispuşi la autoironie, vor face coadă la uşa Salonului. Nu ştiu alţii cum sînt, dar cîteva idei de genul ăsta, geniale, evident, parcă simt că i-aş putea da şi eu simpaticului copywriter.