Constantin Cheianu

Între…

Nu știu dacă alți oameni din generația mea trăiesc senzația asta... Te pomenești de-odată în fața unui prezent al tinerilor de care nu te mai poți agăța. Ai, apoi, la dispoziție un trecut al bătrânilor care îți scapă. Și așa ajungi să exiști în afara – sau ÎNTRE – vârste, epoci, generații.

De pildă, filmele. Nu mă mai pot atașa de filmele care se fac astăzi. Totodată, nu le mai pot privi pe cele care îmi plăceau în tinerețea mea, deoarece îmi sunt mai dragi amintirile legate de ele, decât filmele propriu zise.

Vă spun, exist ÎNTRE...