Denisa Mirena Pişcu

 

Sunt încă tânără

 

Tracus Arte, 2012

 

***

 

A fost un om harnic!

A fost un om harnic!

Atât poate să rămână

dintr-o viaţă

de om...

 

 

***

 

Femeia

îl curăţă şi îl spală

de ruşinea asistentei...

Ăsta nu-i om de salvat,

Ne muncim degeaba!...

 

Când murim

facem curat  

în vieţile

celorlalţi.

 

 

 

***

 

Domnul Matei ne prezintă

centrul Sibiului:

Uite, acolo stă unul care are

vreo 70 de ani,

fără urmaşi;

casa asta e a altuia

grav bolnav,

şi asta abia am cumpărat-o

pentru cafenea –

proprietarul e la azil.

Toate – case bune, dintr-o bucată!

Moartea e o investiţie imobiliară

sigură.

 

***

 

Oamenii se adună în jurul său.

Spun poveşti, anecdote,

şi despre el

nimic.

 

 

***

 

Ca în jurul unei gropi goale

oamenii stau acum şi discută

despre viaţa lor

gata să cadă.

 

 

 

***

 

Ireparabil

corpul meu

un  raft de care se izbeşte zilnic clanţa uşii.

 

 

 

***

 

Sunt încă tânără,

mai pot să fac jogging

prin cartierul cimentat şi gazos,

printre bărbaţi metalici, 

galvanizaţi,

şoferi

şi femei grele, mirate.

Farurile lungi, din pânză aspră de lapte,

mă urmăresc

cu perseverenţă. 

 

 

 

 

 

*** 

 

Puiuţul meu,

nu ştiu nimic despre tine

(nici măcar dacă eşti

fată sau băiat).

Eşti o viaţă

care creşte în mine.  

Dar astăzi,

ne-am speriat împreună

de cîini.

 

 

***

 

Sunt încă tânără,

mai pot suporta

zecile de oameni lipiţi în autobuze.

Am oasele bune

şi sânii mei, tari şi elastici,

mai suportă, încă, strivirea.

 

 

 

***

 

Când vorbim la telefon,

după un joc prelung de-a despărţirea

(pa.. pa.... pa...)

tu aştepţi întotdeauna

să închid prima –

învăluită în vocea ta.

Mă fereşti

de sunetul metalic şi rece

al tonului.