Andrei Dósa
crăciunul în bucătăria inundată
câteodată tensiunea dintre noi
se propagă prin ziduri prin ţevi
şi ajunge înapoi sub forma unui uruit
aşa trebuie să se fi întâmplat
şi în acel an de crăciun
când s-a spart o ţeavă în bucătărie
am închis robinetul de alimentare
nu se mai auzea decât clipocitul apei
cuvintele rostite aproape în şoaptă de tata
mama pufnind în râs
apa şiroind din cârpe
gâfâitul demonstrativ
eram entuziaşti ca o echipă de muncitori români
la prima lucrare în străinătate
fără să vrem între noi se creau curenţi
şi simţeam cum toate iniţiativele mamei
toate întrebările mele
şi toate disputele începute de tata
din te miri ce imprecizie în ideile noastre
întrerupte în timpul meselor
în timpul întâlnirilor de pe holul îngust
de cel ajuns primul la uşă
aveau acum o finalitate
erau ascultate
se găsea un răspuns
şi când s-a umplut găleata eu am
luat-o şi am vărsat-o înapoi pe podea
în apă toate lucrurile se fac mai uşor
le-am spus iar ei mi-au zâmbit
tatiana cântă-ne ceva
când am cunoscut-o tatiana schimbase
lenjeria dăduse cu aspiratorul curățase baia
după câteva mii de americani și străini
mă întrebam ce va face în dimineața plecării spre
vermont unde se duceau și ceilalți moldoveni
să lucreze la negru în industria laptelui și să plătească
un comision de doi dolari pe oră rakeților
de la manpower moldova singura modalitate
de a obține caimac în vermont ce va face tatiana
înainte să-și amestece fluidele corporale
cu vreun redneck pentru a obține cetățenia
va lăsa totul vraiște în camera de hotel unde
au cazat-o pe timpul contractului sau va lucra profi
așa cum a făcut-o în camerele ocupate de străini?
colegii mei de muncă o invitaseră la un barbeque
a mâncat când a fost rugată s-a alăturat la fotografia de grup
când a fost rugată n-a băut niciun strop
a doua zi s-a trezit prima a umblat desculță prin iarba
pe care nici picioarele ei nici roua nu reușeau s-o facă
să pară adevărată învârtind o floricică între degete și
a cântat ceva cu mama ceva trist floricica și felul în care
se legăna erau din tezaur folcloric dar picioarele o purtau
obișnuite cu suprafața și limitele unei camere de hotel
warner & walt. a win-win situation
ai auzit coloana sonoră a străzilor de aici
în sistem dolby digital
aura străzilor pe ecran lat
clădirile așa cum le-au desenat warner & walt
delicvența sexy și dulce cu actori italieni
omorurile ca o prezentare de modă
sărăcia întruchipată de negrii cu obraz pufos
și când vezi față către față blocurile din queens
magazinele îmbâcsite restaurantele chinezești
care îți amintesc de creveții de pe vremea lui ceașcă
dolby digital mute văd negru looney tunes
se proiectează pelicula cu zgârieturi
o șosea asfaltată care te duce înapoi
în orașul de carton pe platoul de filmare
și te urci pe scenă ești figurantul care spune
cred în zgârie-nori cred în orașul acesta
cred în america
big apple
stau pe malul râului mușc dintr-un golden
grăbesc dispariția acestei mici perfecțiuni
printre măsele și pe măsură ce-o fac
încep să înțeleg de ce –
e ultima oară când suntem față-n față
nu te văd prea bine ești în contre-jour
îmi imaginam ultima replică
va fi dintr-un film pe care nu l-a văzut încă nimeni
rafinată îndelung în vise
inima se strânge
din cauza vehiculelor aflate în mișcare
din cauza luminilor care se vor aprinde în curând
la ferestrele zgârie-norilor
se strânge din orice
până la urmă nu-mi iau la revedere
nu spun nimic nici măcar
i hope we never die
so do i
do you think there’s any chance of it?
chiar dacă s-ar fi potrivit
acasă tocmai se înlocuiesc plăcuțe
pentru afișarea noului curs leu-dolar
se schimbă denumirea stațiilor finale
din industrial în comercial
to jfk please