Diana Iepure

 

frânturi de jurnal

 

 

7 aprilie 2008

mă uit la florin cum ţine furculiţa, cuţitul… e tipicar până şi atunci când mănâncă. atent, încetişor, ca la restaurant. pe masă, toate îs aranjate frumos în faţa lui. farfurii, farfurioare, tacâmuri, şerveţele, pahare, păhăruţe, păhărele. îi spun.
- ei, tu n-ai observat tot, îmi zice. aşa nu ştiu cum îmi iese că, până la urmă, îmi rămâne fix o felioară de pâine pentru ultima lingură de ciorbă, de exemplu, ori pentru ultima bucăţică de carne din farfurie.
florin nu mănâncă dacă se grăbeşte undeva. "nu, nu, nu pot. peste 7 minute trebuie să ieşim din casă!", şi eu. aoleu! în şapte minute?! mănânc salata, felul unu, felul doi şi desertul. (bine, am exagerat un pic).
- măi florin, totuşi ce ne ţine pe noi împreună?
- literatura.

 

 

24 mai 2007

am ieșit aseară "în oraș", după o perioadă cam lungă de absenţă de la orice fel de întruniri. când s-a terminat "partea festivă", ne-am dus "la castel” cu cd şi prietena lui, pe care cd o tachina aiurea. nu mai vorbisem cu el de mult timp, aşa că am avut ce trece în revistă. de fapt, întotdeauna am avut. chiar şi atunci când ne vedeam des.

chelneriţa a adus ce am comandat noi, printre altele şi o sticlă cu bere. aşa de bine s-a priceput s-o deschidă că a țâșnit spuma fontan. s-a făcut o mică baltă care intra încet, încet în faţa de masă. "n-ai putut să pui şi tu repede gura", a zis chelneriţa şi s-a uitat foarte decepţionată la cd.

 

 

15 august 2007

ieri dimineaţă, când aşteptam metroul la universitate, am zărit pe peron o fată. îmi stă şi acum în faţa ochilor. era îmbrăcată într-o fustă lungă. fusta avea imprimaţi pe mătasea ei verde o sumedenie de maci roşii, roşii. când fata mergea de colo-colo, macii se clătinau parcă în adierea vântului, făceau valuri, sclipeau, se aplecau şi se ridicau iar. aşa îmi venea să mă apropii şi să-i ating cu mâna, dar, ca înadins, a sosit trenul şi fata a urcat în alt vagon.

 

 

29 septembrie 2007

am citit alaltăieri, în ziarul care se dă gratuit în metrou, că bărbaţii sunt fericiţi cu femeile obişnuite. cum eu mă consider deosebită, de atunci mă tot roade o întrebare: e fericit florin cu mine ori nu?

dacă e adevărat ce zice sondajul, parcă mi-ar conveni mai mult să fiu obişnuită. mă rog, obişnuită, neobişnuită, da nebună? ieri dimineaţa, la birou, m-am trezit că scot din geantă, în loc de telefon, un prosopel împăturit frumos. nu îmi dau seama cum a ajuns acolo. l-am băgat aşa, din inerţie ori naiba ştie, iar telefonul l-am lăsat pe fotoliu? dar asta încă nu-i nica. noaptea trecută, l-am visat pe colegul meu de serviciu fb, care nu e băiat rău, doar că uneori se enervează şi ţipă. tare. da’ îi trece repede. problema mea e că nu-s prea obişnuită cu din astea. vorba aia, mă emoţionez repede. deci, colegul mi-a apărut aseară în vis ca să mă întrebe:"aşa-i că nu te superi că ţip la tine?"

 

 

24 februarie 2008

 

e 6.30. acum m-am trezit. tocmai visam că nanu gheorghe propunea să facem redacţia revistei stare de urgenţă la el în garaj.

 

 

23 septembrie 2008

am fost într-o zi la “coşbuc” la o şedinţă cu părinţii. (ori mai simplu "la o adunare"). acasă încercam să îi explic lui florin cum îs aşezate băncile în clasă. îi ziceam că în formă de p şi el mă privea cam derutat. abia după ce i-am desenat pe genunchi arhicunoscuta literă, mi-a zis: “aaa, aşa, păi ăsta e p rusesc!”.