Mihail Vakulovski
Dragostea femeii măritate
Chiar de la începutul noii cărţi de poezie a Denisei Mirena Pişcu, „Sunt încă tînără”, se simte o altfel de atmosferă faţă de cele două cărţi dinainte, „Pufos şi mecanic” şi „Omul de unică folosinţă”, dar ni se spune despre ce e vorba abia la pagina 20: „Puiuţul meu, / Nu ştiu nimic despre tine / (nici măcar dacă eşti / fată sau băiat). / Eşti o viaţă / care creşte în mine. / Dar astăzi, / ne-am speriat împreună / de cîini”. Deci, în „Sunt încă tînără” descoperim o poezie de femeie gravidă şi îndrăgostită, care-şi împărtăşeşte stările prin care trece şi sentimentele pe care le trăieşte în noua ei ipostază (de femeie gravidă).
Cartea e împărţită în două părţi care la prima vedere nu prea au legătură, în afară de stilul în care au fost scrise poeziile, fireşte, dar după terminarea cărţii îţi dai seama că e vorba de viaţă (în prima parte) şi moarte (în partea a doua), viaţa la începuturile ei şi moartea care bate la uşa vieţii.
În prima parte, „O sămînţă pusă la căldură”, poezia Denisei Mirena Pişcu transmite dragostea pe care o poartă faţă de omul cu care se iubeşte (inclusiv în bucătărie, cînd… au hotărît să cruţe acel gîndăcel alb) şi faţă de copilul încă nenăscut, dar de care deja e atît de ataşată şi de-acum i se pare foarte frumos…
Cea de-a doua parte, „Trag cu mîinile de pămînt”, e de amintiri, amintiri despre strămoşi, care-s în pămînt, şi despre ultimele clipe ale unui tată, despre care soţia lui spune că „N-aş fi putut niciodată / să îl mişc singură!”, comentariul eului liric fiind: „Acelaşi corp de bărbat / care altădată / a stat deasupra ei / viguros”. Această a doua parte conţine cele mai bune poezii ale cărţii, „(A fost un om harnic)” („A fost un om harnic! / A fost un om harnic! / Atât poate să rămână / dintr-o viaţă / de om...”), „(Femeia)”, „(Domnul Matei ne prezintă)” („Domnul Matei ne prezintă / centrul Sibiului: / Uite, acolo stă unul care are / vreo 70 de ani, / fără urmaşi; / casa asta e a altuia / grav bolnav, / şi asta abia am cumpărat-o / pentru cafenea – / proprietarul e la azil. / Toate – case bune, dintr-o bucată! / Moartea e o investiţie imobiliară / sigură”), „(Oamenii se adună în jurul său)” („Oamenii se adună în jurul său. / Spun poveşti, anecdote, / şi despre el / nimic”) şi „(Ca în jurul unei gropi goale)” („Ca în jurul unei gropi goale / oamenii stau acum şi discută / despre viaţa lor / gata să cadă”). O poezie scurtă şi simplă, o poezie-flash, prin care poeta prinde nişte detalii, frînturi din realitatea cotidiană, existenţială sau sentimentală, o acţiune scurtă sau o dorinţă – fiecare construind un alt poem şi adunîndu-se într-o carte care se citeşte foarte repede şi foarte uşor. Lectură utilă.
Denisa Mirena Pişcu, „Sunt încă tînără”,
Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2012