Mihail Vakulovski

Ancheta

Am aflat întîmplător de George Mureşan: ne-a trimis nişte texte la Tiuk! şi am căutat pe net cine e şi ce-a mai publicat, pentru că îmi plăcuseră foarte tare textele primite şi mi se părea ciudat că nu mai auzisem de el, gîndindu-mă să nu fie vreo farsă. Nu era nici o farsă, exista omul, exista şi scriitorul George Mureşan (bine, nea Google ştie mult mai multe despre baschetbalistul Ghiţă Mureşan, da’ no), care mi-a trimis şi un manuscris pentru care m-a rugat să scriu prefaţa. O carte foarte, foarte bună, pe care o puteţi salva gratuit de pe Liternet, mai exact de aici: http://editura.liternet.ro/carte/180/George-Muresan/Ca-daca-n-ar-fi-101-de-povesti-adevarate.html/.

Acum George Mureşan vine cu o nouă carte, doar că de data asta nu mai e de proză scurtă, specialitatea lui, ci e un roman, numit „Ancheta”. Dacă în „Că dacă n-ar fi – 101 de poveşti adevărate” George Mureşan era hamsian-urmuzian, în „Ancheta” scriitorul explorează mai mult bizaroproza, abstracţionismul şi absurdul. „Ancheta” începe realist, continuă absurd, abstract şi în stilul romanelor poliţiste, dar se termină realist-existenţialist. George Mureşan scrie (cel puţin deocamdată) în română, deşi locuieşte de mulţi ani la Paris şi e nebun după Barcelona. Acţiunea romanului are loc într-o localitate inventată, unde i se întîmplă cîteva chestii inexplicabile şi absurde. Mergînd cu autobuzul spre casă, personajul homodiegetic, tînărul de 34 de ani Jose Ferreira da Silva a adormit, iar cînd s-a trezit în faţa sa era cineva care-i semăna leit: „Am avut impresia că mă privesc într-o oglindă. Aceeaşi frunte brăzdată de două riduri, aceiaşi ochi negri, aceeaşi mustaţă uşor încărunţită”. Pe „geamăn” îl chema la fel şi locuia la aceeaşi adresă, fiind însurat cu aceeaşi femeie, Fabiola, despre care va afla la poliţie că pur şi simplu a dispărut. El leagă dispariţia asta de războiul dintre Alianţă şi Uniunea Sudică, despre care nu ştie mare lucru, iar apariţia „geamănului” nu poate fi explicată. Oricum, e trimis într-o ţară foarte ciudată, Ardaria (care e un fel de Absurdistan), unde trebuie să predea franceza, chiar dacă el e profesor de engleză. Acolo o întîlneşte pe Mira, profesoară la şcoala unde predă el (elevilor vii şi nevii, mulţi dintre copii fiind roboţi, pentru că numai aşa ardarenii puteau primi ajutoare de la Alianţă), se îndrăgostesc şi se întorc în ţara lui cu ieşire la mare şi cu bere ieftină („cîtă vreme într-o ţară mai găseşti terase unde să îţi poţi petrece seara bînd în tăcere o bere ieftină, viaţa rămîne suportabilă”). 

„Ancheta” e un text în care George Mureşan explorează limitele temporalităţii şi ridică o mulţime de întrebări despre graniţele temporare şi geografice, despre „eu” şi „noi”, viaţa de familie, relaţia dintre ţările mai sărace şi ţările mai puternice, o carte foarte bine scrisă, pe care v-o recomand cu căldură. Lectură plăcută!

George Mureşan, „Ancheta”,

Ed. Mediamprphosis, Bucureşti, 2012