Emilian Galaicu-Păun
Apa. 3 D
(poem-fluviu)
Sous le pont Mirabeau coule Celan
şi prefacerea apei
c-un poet, luat la vale şi dus, primeneşte Bătrânul
Continent tot din 24 în 24 de ani, înapoi şi-nainte, odată
cu Ilarie Voronca în ’46, cu Paul Celan în ’70, şi în ’94 cu
Gherasim Luca – „à la nage, à la rage”1 – ca-ntr-un triplu
salt în gol, cel mai lung din istorie,-al unor
Senatori d’outre-mer – à la vie? à la mort! –,
dacă nu cumva-i cazul să stăm s-aşteptăm
anul 2018, spre a ne convinge că-i vorba de fapt
de-o ştafetă de 4 x 4 bazine/lungimi
(cum ar fi: vita brevis ars longa)
şi că singura necunoscută-i doar numele
celui căruia-i va reveni misiunea să-ncheie
cursa/cursu-n chiar anul
centenarului morţii lui Apollinaire.
o sirenă-n călduri, din februarie până-n aprilie, Sena –
cine-o vede aşa unduindu-se,(-i) creşte
din Adam, Amsterdam! –, nu atât rea de muscă,
cât ieşindu-şi din matcă ori de câte ori
bateaux-mouches trag la mort. o sirenă trăgându-şi-o
pe sub poduri cu toţi naufragiaţii –
toate, poduri pe ultimul drum. o sirenă
pentru care poeţii fac moarte de om,
tot din 24 în 24 de ani – sari pe ea!
un salt invers în gol, împotriva curentului, moartea:
de pe pont Mirabeau – cum ar fi: „să insişti la mansardă
ca să ţi se deschidă la rez-de-chaussée”, unde Sena
face-un joc de picioare ca-n Basic Instinct Sharon Stone
dezgolindu-şi când Île-de-Cité, când Saint-Louis – până hăt
la origini: Pont Neuf/pont Sully. triplu salt.
Sous le pont/Paul Celan coule la Seine, seins nus.
dans son lit de noce/ nos
a[ la vie, à la mort]mour2, în care te-arunci
с головой3 şi abia mai pe urmă constaţi c-a fost capul
chel de jos, ce se pune la-intrarea în peşteră de-a curmezişul
şi pe care-l alinţi, nu-i aşa? Pulifem. în trei timpi –
aruncarea în gol, izbitura de tren în viteză a Senei
(Jozsef Attila, scuză că-ţi iau moartea cu împrumut),
scufundarea-n neant („de profundis clamavit…”) –
va veni nechemata şi nu va avea ochi să-i vadă.
şi din nou panta rhei, şi iar: „nu-i Itaca
nicări…” (ce curent literar o mai fi şi acesta
al poeţilor duşi de curent, de la Hart
Crane la Berryman, via Orfeu?!)
unde Jidovul Rătăcitor îl ia-n braţe
pe Ulise şi fac împreună un – apa. 3 D – apatrid.
ca şi cum ai băga-o pe mânecă: Sena se varsă-n la Manche
şi aşa mai departe: Voronca în Sena,
Celan în Voronca
şi Luca-n Celan
(cel de-al patrulea, când va să vie-n sfârşit,
va preface-o-n Iordan, Sena[goga]!)
tot din 24 în 24, în şir indian, ca-ntr-un pelerinaj
la mormântul profetului, unde se-ajunge la pas, prosternându-te
câtu-i drumul de lung, pe măsura credinţei (pavată
nu cu bune intenţii, ci trupuri – oriunde ar duce).
nu-i zvârliţi, împreună cu apa, poeţii din albia râului,
fără doar că în mare, printr-un estuar („…şi, aşa cum
mi se-ntâmplă din când în când, îmi căutam
oarecum nordul – care-i, hotărât lucru –
cam spre est”4), fără doar că-n ocean.
(oceanul se varsă în mare,
şi marea în Dunăre,
Dunărea-n Prut…)
pentru cei duşi de val, pentru cei care fac cale-ntoarsă
Domnului să ne rugăm!
dă-le, Doamne, acum şi de-a pururea şi-n vecii vecilor
fericirea bărbatului care se simte în largul lui
doar intrând la strâmtoare (ce strâmtă-i în Gibraltar, Europa!), a ei.
sau, a lui – din la Manche, în amonte pe Rin,
şi de-acolo pe Dunăre,
printr-un canal,
până-n Dâmboviţa, din ecluză-n ecluză, ca-n Passionnément – în lectura
autorului (http://www.youtube.com/watch?v=16ltchO5Vpw&feature=related), după
legea vaselor comunicante. împotriva curentului, sângele (apă
nu se face!) îşi mână somonii globulelor roşii, ca ultim omagiu
adus fertilităţii, la matcă. (şi ce primitoare-i
Dardanele! şi marea, ce Neagră! şi delta
Dunării, ce despicată! şi Prutul, ce strâmt!)
„ne vom întoarce sus să ne-necăm acasă”5.
o micuţă sirenă de Cernăuţi, Prutul – adânci i-s privirile –,
trasă când la un mal, când la altul. „o sticlă
cu mesaj azvârlită la ţărm – ţărmul inimii, poate –”6, poetul.
un poet prefăcut c-o sirenă e-un prinţ, o sirenă fugită la vale
c-un poet e o apă iertată şi Cer[năuţi, terra promessa: „săpăm
un mormânt în văzduh şi nu unul strâmt”!7]
Irréale Cité!8
pe sub poduri scurgându-se o mare de oameni,
încât n-a fost de-ajuns un râu, şi i-au dat drumul pe Nistru,
iar când s-a terminat şi acesta, pe Bug9.
el, cel care a fost pe corabie însăşi corabia.
poate nu chiar corabia, luntrea. şi dacă nici luntrea nu, puntea!
înecatul acela ce s-a reflectat de pe pod înainte să spargă oglinda
apei, o fi ajuns oare una cu râul? şi Sena
aruncându-se-n mare, cu Prutul? …pe-un vers de
Osip Mandelstam10, Jidovul Rătăcitor îl ia-n braţe
pe Ulise şi fac împreună un – apa. 3 D – apatrid.
Sous le pont Mirabeau coule Celan
- Fragment din poemul lui Gherasim Luca, Passionnément.
- (franc.) Sub podul/Paul Celan curge Sena, cu sânii goi./ în patul său de nuntă/ dragostea noastră pe viaţă, pe moarte.
- (rusă) Cu cap[ul înainte]; aici, orbeşte.
- Fragment dintr-o scrisoare a lui Paul Celan către Petre Solomon, din 9 ianuarie 1967.
- Versul final dint-un poem românesc al lui Paul Celan, Cântec de dragoste.
- Fragment din cuvântarea lui Paul Celan, rostită în 1958, cu ocazia primirii Premiului pentru Literatură al oraşului Bremen. Cu referire la un alt mare poet al secolului XX, Osip Mandelstam, soţia acestuia scria, în decembrie 1966: «Для него стихи и архив не были ценностью, а скорее весточкой, брошенной в бутылке в океан; кто поднимет ее на берегу, тому они и принадлежат…» („Versurile şi arhiva nu reprezentau ceva de preţ în ochii lui, ci mai curând o sticlă cu mesaj, aruncată în ocean; cine o va culege pe mal, aceluia îi aparţin versurile…”); vezi Nadejda Mandelstam, «Мое завещание» („Testamentul meu”).
- Vers din Fugă macabră de Paul Celan, în traducerea lui Petre Solomon.
- Vezi finalul părţii I, „Îngroparea mortului”, a poemului lui T.S. Eliot, Tărâmul pustiit.
- În timpul celui de-al doilea război mondial, evreii din Cernăuţi (şi nu numai!) au fost deportaţi în lagăre de muncă în Transnistria, adică peste Nistru, dar şi dincolo de Bug (unde au şi murit părinţii lui Paul Celan).
- «Одиссей возвратился, пространством и временем полный»; (rusă) „Odiseu s-a întors, de spaţiu şi vreme preaplin”.
iulie 2012, Pecs – 31 octombrie 2012, Paris