Ruxandra Cesereanu

De-a lungul râului

 

Și dacă într-o seară de toamnă vezi un bărbat și un câine de-a lungul râului

cu o sticlă de rom într-o pungă așezată în iarba udă

pe când stropii cad ca un pieptene cu dinți deșirați

aproape că nu îți mai vine să te gândești la ulcerul din dragoste

la grandoarea morții ori la structura sfielii

ci doar la acel câine și la acel bărbat lângă sticla lor de rom în ploaie.

Ei aveau ochii-nroșiți

iar golirea lor de sine arăta îndeajuns de cumplit

turnată în sticla de rom răsturnată în iarbă ca o femeie.

Dar cea mai vie era sticla aceea pe jumătate goală

înveșmântată în pungă ca într-o fustă de balerină

căci prin sticlă ploaia spunea o poveste

din care lipseau făpturile cu inimă caldă.

Prin sticla aceea ca un tub umflat se puteau zări

sentimentele puse-n formule geometrice

și ideile peste care încă nu ajunsese cloroformul.

Iar înțeleptul acestei imagini de toamnă era însuși câinele

cu coada lui lâncezind peste dopul sticlei de rom

de parcă ar fi binecuvântat-o și ar fi chemat îngerii la parastas să cânte

aliluia doamne fă să ne plouă până ne murăm artera jugulară

până ni se bășică pielea și ni se răcorește suflarea

suntem o sfântă treime-n mizerie

un bărbat un câine și o sticlă de rom răsturnată în iarbă

într-o seară de toamnă pe ploaie.