Sabina COMŞA 
Aurolacul nostru
Doi
Tataie şi mamaie au decis într-o noapte să facă sex în parcul din spatele blocului. Au trimis invitaţii la nepoţii din-afară; comandate special, portocalii cu marginile franjurate, cu simbolul vechii republici ce instiga la dezvoltare multilaterală şi o poză veche făcută odată de Nae’ securistu’ la prima lor întâlnire. În primele ore, tataie cu un centimetru şi alte scule de inginer agronom s-a învârtit să măsoare locul, umiditatea şi chiar soiul pământului din parc. În tot acest timp, mamaie a împărţit vecinelor care au ieşit pe balcon, steguleţe de încurajare şi cartonaşe cu note. Tataie a considerat necesar să demonteze un leagăn şi câteva balansoare, ceea ce a durat o vreme, cam trei zile. Dar nicio problemă mamaie avea provizii pentru tot blocul, masa de protocol includea pâine făcută în casă, murături şi lapte de la ţară. Administratorul blocului s-a ocupat personal de sonorizare, a scos magnetofonul şi l-a conectat la boxe, a pus Beatles şi Maria Ciobanu. În groapa săpată de tataie s-a aşternut o pilotă cu inimioare şi îngeraşi şi în spatele ei s-a proiectat de la parter, pe plopi, un filmuleţ cu mamaie la cratiţă, cu tataie pe tractor, cu mamaie alăptând, cu tataie mulgând vaca, cu mamaie şi tataie la cursul de sârba, cu mamaie şi tataie în piaţă la ruşi. La ora 11 fix, sub uralele vecinilor, care aruncau cu orez şi confeti, cei doi au apărut goi, ţinându-se de acelaşi baston; au zâmbit, niciunul nu-şi purta proteza. S-au aşezat în groapă, s-au încolăcit de câteva ori şi au murit aşa. Şi toţi au ridicat cartonaşele cu nota 10.
Despre mâine sau a lua pulsul
Părinţii mei joacă table. Ascultă Dida Drăgan, de fiecare dată când ea inspiră, zarurile se răsucesc ca un carusel. Şase cinque, tri-tri, cingo cing. Dintr-un carusel de genu’ am ieşit şi eu şi sora-mea şi toată mâncarea gătită din viaţa mea. Degetele alor mei deasupra mesei refac modelul de pe cuvertură, întinderea uleiului în tava de prăjituri şi ticul nervos când aştepţi la rând, la baie. Mama: Trebe să fac o poartă aicea . Mama: Băgamia-şi. Tata: Hai să vedem fe-ti-ţo! Tata: L-ai dat în mămăliga lui. Două şi alte două, due-due sau două şi altele care se ouă. Pe tablă sunt amprente cu tuş de rebus şi vopsea de avioane –de la tata. Mamaie bagă capul pe uşă, ea şi frigiderul vor avea viitorul asigurat. Tata: I-am ciufulit partida! Mama: Eu ştiu că te mănâncă în fund să câştigi linia! Vreau ca Dida Drăgan să sune să le dea o dedicaţie. La nunta de argint alor mei, toată lumea va avea haine din sutele de pagini de scoruri, din sertarul meu. Acum, bluza mamei formează un al treilea sân şi pielea ei urticată seamănă cu florile de măr de pe piese. Cinci-patru ca la teatru. Spinările lor strâmbe nu formează o talpă, dar reuşesc să încadreze ca două paranteze-masa-o linie de pauză. Meciul a luat sfârşit tata dansează ca Elvis. Mama: Maestre, opreşte-te!
Ei nu ne vor răul
1.
Dacă te trezeşti cu o entitate verde (stereotip) peste tine în casă nu te panica! Chiar dacă ţi se strică televizorul sau îţi explodează frigiderul așează-l la masă pe scaunul cu perniţă dă-i ceva în cana ta cu Cel mai bun prieten din lume! Sau de ce nu Te iubesc mult! Lustruieşte-i te rog şi echipamentul cu noul spray pentru curăţarea suprafeţelor din plastic nu vorbi despre vreme sau despre sfârşitul lumii nu e deloc politicos! la final roagă-l să mai treacă pe la tine eventual fă-i o poză cu telefonul şi depărtează-te încet de farurile OZNului său care va dispărea de pe cer ca una din cele 99.999 de pete
2.
God în staţia de la livada poştei interogat asupra problemei marţienilor:
-Ne puteţi prezente părerea dumneavoastră?
Uşor transpirat, nebărbierit, God e de părere că televiziunea prin cablu e cel mai bun lucru pentru umanitate.
- Bine, bine, dar cum rămâne cu marţienii, ştiţi, verzi, 1m, energii, cosmos
God înghesuindu-se împreună cu alţi oameni la uşa troleului ne sfătuieşte să avem capul acoperit şi să mestecăm mai des gumă cu aromă de pepene.
Aurolacul nostru
Poţi să-i zici cum vrei Jimmi, Fransoa, Nelu, Valerică, Şinghe-ling, el este aurolacul nostru. Doarme în scara blocului şi se şterge la fund numa’ cu hârtia de la reclamele lăsate în cutiile de poştă. Eu i-am dus ficusul şi vecinul muşcata şi ş-a pus cartofi la ele în ghiveci, Aneta i-a dat o pungă cu aţe să croşeteze la tot blocu’ o izolaţie interioară. De Crăciun, copii veniţi la colindat îi lasă 10% din bani, îl mângâie circular după urechi, se aşează în poala lui şi aurolacul nostru le spune ce a văzut el când a tras prenadez. Aseară i-am dat creionul meu de ochi, să-şi deseneze o aurolacă cum ştie el mai bine, ciungă de-o mână, cu ţâţe bine conturate într-o helancă jegoasă şi păduchi facultativ. Când lumina se stinge, aurolacul nostru o sărută ca un adevărat Brad Pitt
.
ZAŢ
Mamaie răceşte la plămâni, mama-i aduce ventuze. Nişte găoace de sticlă albăstrii date cu spirt, pe care le arde şi-apoi le lipeşte de spinarea cambrată a mamaiei. I le dă jos-cerculeţe roşii-seamănă cu un buletin de loto. Demult de tot, mamaia trăia pe o moşie, unde roţile de caşcaval şi butoaiele trebuiau rostogolite şi aranjate precum bilele ce poartă cifre norocoase, totul până-ntr-o seară. Mamaia şi-a luat copii, a lăsat în urmă grămezi de meleuri şi aşternuturi albe şi apretate ca nişte dosare, uşile deschise ca-n noaptea nunţii şi pivniţa încuiată. Dar noroc că mamaie a luat la ea un pistol. Dar, noroc că l-a aruncat în latrina viitoarei cooperative. Era ultima ei șansă, l-a privit scufundându-se, l-a privit ca un aviator prin hublou, era ultima lumină a oraşului. Totul a durat cam cât îi ia lu mamaie să ghicească în cafea. Astăzi amprenta trebuie lăsată pe fundul ceştii în zaţul gros. Să vă explic - poa’ să-ţi pice drum, poa’ să-ţi pice un număr, poa’ să-ţi vină cineva, poate ai să observi că ai pielea mâinii mai zbârcită ca de obicei că între pereţii de porţelan apar şi chipurile rudelor tale, nişte zebre de zaţ, nişte pioni-animale, ce vor dispărea treptat înaintând pe domeniile unui Monopoly uriaş, iar tu ca o mamaie vei rămâne cea care va lălăi în urechile şi aparatele lor auditive asemeni un vânt tropical, sunetul unei râșnițe, gâlgâitul unui filtru ce anunţă începutul unei alte dimineţi.