Rita Chirian
Asperger
Ed. Cartea Românească
Rita Chirian, poetă și traducătoare, născută la 20 mai 1982, la Botoșani; debutează cu poezie în 2006 – Sevraj (Editura Vinea). Volumul obține Premiul Național pentru Debut „Mihai Eminescu”, Botoșani, 2007. În 2010 publică poker face (Editura Vinea), poezie. Textele acesteia sunt incluse într-o serie de antologii de poezie, proză și critică literară, din țară și străinătate. Grupaje de poeme au fost traduse în engleză, franceză, neerlandeză, germană, italiană, suedeză etc.
asperger este un slideshow: feminitate şi angoasă, claustrare şi hipersenzorialitate, reverie şi disforie, hipomanie şi insurgenţă, acute și semitonuri; asperger este un punct nodal într-o reţea de ulceraţii – individuale şi colective; un discurs autist, imploziv, dizolvant, mecanicist.
Rita Chirian își desfășoară în voie propria formulă poetică – un aliaj de patetism și tranzitivitate, de scriitură anodină și comparații eclatante, de autoironie și frison cerebral, care frânge gâtul locului comun pentru a deschide calea unei sensibilități autentice.
Andrei Terian
& istoria nu e a învinşilor
doar atunci când nu mai este
nimic de spus
degete perpendiculare peste gură
la ce bun cuvintele
demonii contradicţiei
aluzivi
prezentul mereu preferabil trecutului
niciun efort
/respirând/
cu braţele depărtate
o pasăre gata de zbor
& dacă faci experimente nu eşti om de ştiinţă
mai ales dacă-ţi reuşesc
în camerele inimii înmugureşte o grenadă
pe cine o să ucizi
şi
cui o să-i uiţi numele
normalitatea e atunci când spui mai puţin
când mesteci praf
ce ştii despre atingere
/oricine/ are nevoie de o ficţiune
de un perimetru igienic
de o sfântă a tuturor imposibilităţilor
se poate să nu mai fii liber niciodată
cine strigă iese din joc
ce ştii despre sentimentele măsurate în eprubetă
stoarse din glande picătură cu picătură
ce ştii despre accidentele cu victime colaterale
despre loviturile care contorsionează fiare
stai lângă mine ora patru e atroce
pe autostradă se cască o falie
şi
nu suntem noi cei salvaţi
ce ştii despre elasticitatea spaţiului gol
despre ecou
despre foliile de somnifere
pe care le furi insomniacilor
cunosc ura
& logica zidurilor rezistente
eu nu te văd decât dacă nu eşti
ce ştii despre mormintele fără piatră
despre mama şi despre tata
despre copiii morţi normalitatea e atunci când
despre ce nu se poate
vorbi se tace
pe cine să porţi acum de mână
când deschid ochii degetele tale îmi trec prin păr
un gest absurd de tandreţe un viol mut
normalitatea e atunci când ochii nu se deschid
aud doar zgomotul uşii izbite de perete
o găleată cu apă aruncată pe pardoseală
mimica de circumstanţă a ucigaşului care se căieşte