Flavia Dima

super-id

 

up in the sun / 277 598 kg după adăugarea modulului presurizat al modulului experimental japonez Kibo

te văd cum 
mergi în mâini 
şi-mi place 
atât 
de mult; 
aş începe şi eu: 
în ambele şi-apoi 
doar în degetul mic, 
prin iarbă şi grâu, 
în oraşe, pe fundul mării 
şi pe lună

o să încerc 
să te apuc 
într-unul din cratere
dar probabil c-o 
să-mi pierd 
echilibrul

(de parcă l-aş fi avut vreodată)

dar eşti blând, 
o să cazi şi tu 
dintr-o coincidenţă 
premeditată

şi-o să stăm
în vid, căutînd 
marele zid şi 
casa poporului şi
bombay-ul 

până o să ne ia 
vreun 
sojuz sau 
apollo 
cu autostopul 
până la staţia spaţială 
(internaţională!)

 

o să mâncăm pastile 
şi ne vom înfăşura 
în staniol. ha!

 

 

 

http://architectura.sinelui/mojo_pin

azi am realizat că

am mai pierdut o parte din mine.

era ceva incredibil, cred.

ceva care simţeam că vine, pur şi simplu

mai mult decât din mine, ci din tot

ca un măr copt sau un sărut pe încheietură

cam asa ceva

nici nu ştiu ce să zic, mă vânez de una singură cu tot felul de gânduri

care mai de care mai

oribile

 

şi, de fapt

 

ştii?

 

ştii, am început să visez lucruri îngrozitoare despre tine

vise în care tu mori şi eu ma pierd prin spitale

iar totul se pierde în iraţionalul acela incredibil de terifiant

 

iar atunci când ma trezesc cu spatele lipit de cearceaf şi soarele mă doare

 

îmi e foarte frică, extrem de frică chiar -

pentru că ştiu că se întâmplă lucruri mult mai rele, chiar acum

 

(după părerea mea, cel putin)

dar nu asta e. nu. nu…

de fapt

sunt eu

doar eu

 

 

 

super-id

privind, poate, într-o zi de august

 printr-un ciob de sticlă opacă

 voi vedea încă o parte a esenţei:

 

 malul mării

 o foaie de caiet

 ochiul tău

 

 şi o să zâmbesc, mulţumită

 simţindu-mă puţin mai bogată,

 puţin mai săracă, respirând:

 

 zgomotul valurilor

 cuvintele dezordonate

 privirea ta

 

 daca o ţigară voi avea, atunci,

 mi-o voi aprinde în gând,        

 fumându-mi mintea încet…

 

 

 

începutul lumii

 când primul bărbat din lume

 (care avea ochi căprui)

 a privit pentru prima dată

 prima femeie din lume

 (care n-avea ochi căprui)

 din geana care i-a căzut în acea clipă

 s-a ivit prima pasăre colibri

 

 iar când el a prins-o de mână

 din degetele lor s-a prelungit prima chitară,

 şi primul lor sărut

 s-a încheiat cu primul răsărit de soare,

 care a fost atât de frumos

 încât cei doi s-au îndrăgostit

 

 dragostea lor a născut multe:

 lăcrămioarele, pisicile, valurile mării,

 chiar şi prima mandarină - născută

 când ea a privit prima portocală

 - creată din prima atingere a umerilor lor -

 şi a râs, parându-i-se atât de amuzant

 (râsul lui dând naştere la primul grapefruit)

 

 dar când prima ei lacrimă

 a creat prima frunză uscată

 cei doi s-au oprit,

 privind în jur toate lucrurile

 cărora le-au dat formă

 iubind

 

 şi cu încă un sărut

 (născând din el primul apus de soare),

 ei au fugit în direcţii opuse

 prin lanurile de grâu,

 creaţiile primei mângâieri a părului ei,

 lăsând astfel în urmă

 o lume neterminată