Ion Valentin Ceauşescu

Origami

Trecuseră deja mulți ani de când

Cei șapte contra plebei

Își măcinau creierele la o cisternă de bere

Când discuția lâncezea

Ei își rodeau mâinile până la umeri

Când ideile începeau să curgă

Noi brațe colorate le creșteau la loc

 

Trecuseră deja prea mulți ani

De când încercau să găsească răspunsul

Milioane de oameni trecuseră pe lângă masa lor

Barul se renovase deja

De nouă ori fără ca ei să se fi ridicat

De pe scaunele

Care erau zdrelite murdare mâzgălite

 

Trecuseră și umbrele pe acolo

Veniseră cu idei cu planuri

De pe lumea cealaltă dar ei tot nu reușeau

Să facă o schiță cât de cât acceptabilă.

Câteodată erau zgomotoși

Loveau cu picioarele în masă

Și amenințau că pleacă

Dar niciodata nici măcar nu s-a ridicat vreunul

 

La început erau încrezători

Și mai tineri erau

Dar acum nu puteau

Să mai preschimbe berea

Într-o grădină cu flori.

 

Trecuseră câțiva ani de când

Îi părăsiseră femeile copiii

Și cu case cu tot

Cei mici se făcuseră mari

Unii se și însuraseră erau la casele lor

Și ei tot nu reușeau

Să găsească răspunsul

Sau să schițeze măcar un plan.

 

Ideea ca orice idee inedită

Păruse simplă la început

Gândeau că e ușor să pliezi

Străzile, clădirile, muzeele cu oameni cu tot

Și câmpurile și munții și oceanele

În așa fel încât să creezi

O statuie nemaivăzută

Ridicată în cinstea ei

Zeița umbrelor

Perversa Persefona.

 

Dar se pare că zeiței nu-i plăcea origami

Și de acolo din templul ei

Zâmbea prietenoasă și se amuza

De figurile lor apoase,curgătoare

Care se ștergeau ușor

Urmând să lase în urma lor

O foaie albă pe care copiii vor desena

Curcubeie și lebede atunci

Când ei vor fi umbre.