Bogdan Tiutiu

 

Grădinile Neumarkt

 

*

copiii titirez,

tot mai aproape

banca miroase a cafea

 

 

*

ochii lor fură,

mintea lor fură –

mâinile obosite și cafenii

 

 

*

vara, văd pescarii 

cum scot din juvelnice 

Neumarkt-ul

 

 

*

apăs pe sticlă –

o libelulă zboară

puțin amețită

 

 

*

la umbră, iarbă-trifoi

fără băutură, fără țigări –

gângurind

 

 

*

la umbra prunului – un sătean,

îmi arată drumul

cu o sticlă de Neumarkt

 

 

*

grămezile de rumeguș

și mirosul de ploaie –

încet liniștea

 

 

*

mașina turuie

– Grădinile Neumarkt –

vântul printre degete

 

 

*

flori galbene seara,

râul molcom și greierii –

bărbia tăiată de vânt

 

 

*

micuța lună

deasupra flămânzilor oameni

din parc

 

 

*

dacă lași geamul deschis,

vrăbiile – te pișcă

de fund

 

 

*

pe străzi Neumarkt

în parcuri, lângă biserici –

inima noastră Neumarkt

 

 

*

singur –

doar o burtă ai,

în curând frunzele

 

 

*

orașul tău

are o singură stradă,

la capătul ei – Neumarkt

 

 

*

vântul a ridicat praful

și frunzele 

mult mai târziu luna