Miercuri, 14 noiembrie, ora 19.00
SALA MARE
Teatrul Naţional Bucureşti
Băiatul din ultima bancă
de Juan Mayorga
traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ
Distribuţia:
Germán / Mihai Călin
Juana, soţia lui Germán / Brânduşa Mircea
Rafa, tatăl / Dan Tudor
Ester, soţia lui Rafa / Diana Dumbravă
Claudio, elevul lui Germán / Rareş Florin Stoica
Rafa, elevul lui Germán / Andrei Chiran
Regia: Theodor Cristian Popescu
Scenografia: Liliana Cenean, Ştefan Caragiu
Durata: 2h (fără pauză)
„Profesorul de literatură Germán (Mihai Călin) îşi urăşte sincer elevii, aproape analfabeţi funcţional, ale căror compuneri despre cum şi-au petrecut sfârşitul de săptămână le citeşte oripilat. Până când descoperă o lucrare, a lui Claudio cel din ultima bancă (Rareş Stoica), încheiată cu «va urma», în care tânărul îşi povesteşte propriile înclinaţii voyeuriste faţă de familia colegului său, Rafa (Andrei Chiran). Evident, ultima bancă e locul din care vezi tot şi nu eşti văzut de nimeni. Germán se transformă, încetul cu încetul, într-un maestru al lui Claudio, pe care încearcă să-l înveţe să privească viaţa celorlalţi ridicând-o la grad de ficţiune (tema privirii e introdusă iniţial şi susţinută ulterior şi de faptul că soţia lui Germán, Juana – Brânduşa Mircea –, se ocupă de o galerie de artă mai mult sau mai puţin conceptuală, fără succes). Asta, în timp ce existenţa familială a lui Rafa, a mamei lui, Ester (Diana Dumbravă), şi a tatălui, Rafa «cel mare» (Dan Tudor), se desfăşoară pe coordonatele clasice ale burgheziei capitaliste modeste; piesa, însă, mizează pe o fundamentală ambiguitate – ceea ce «joacă» familia lui Rafa este ceea ce vede Claudio (estetica bate faptele), evoluând echilibristic de la voyeurismul iniţial spre constructul ficţional (dacă realitatea, până la urmă, se răzbună pe literatură rămâne discutabil).
Iulia Popovici (Observatorul cultural – nr. 613/ 2012)