Ruxandra Cesereanu

 

mingea neagră

 

moartea trăiește și după ce trupul a ajuns în pământ

ea are amintiri sub pământ de parcă ar fi verzuie și caldă

scoarța ei cu putere e moale ca un copil

fiindcă moartea e altceva decât indiferența față de moarte

pe jos desenez o linie subțire încât doar o cămașă de forță ar destrăma-o

încât niciun ac de gămălie nu s-ar putea înfige

tu intri în labirintul cu dungi negre unde în mijloc se găsește un cerc

tu intri și-n fața ta e un tunel alb de care te sprijini cu șoldurile

departe dar și foarte aproape se zărește o minge neagră

ori poate o grădină de mahon croită în formă de cerc

pe cap ai coifuri suprapuse de ziar

iar în picioare sandale de lână

tu intri și nu mai vrei să ieși fiindcă te simți legat cu o sfoară

într-o cutie de care te sprijini cu șoldurile

mingea neagră te lovește în piept

ea te lovește apoi în frunte și rămâne lipită de tine

ca un cerculeț indian.