Moni Stănilă

Sagarmatha

 

mi-am sculptat floarea de prun în osul

frunţii şi-am acoperit-o cu zăpezi

alegând din pântece

lumea şi timpul în care urma să vin

 

sunt aici pregătită

să smulg din drumul Siberiei

paşii care nu s-au întors

 

am crescut pe insule îndepărtate în opinci de oţel

printre stânci mai firave decât braţele mele

cu crizanteme

încrustate în dosul palmelor

ca să aduc primăvara şi moartea

într-o singură zi

 

am pândit secole întregi ca să prind

ceasul mare

ora exactă când dilatarea lumii

îi aşază în scaune pe toţi

împăraţii planetei

 

nu le aduc nici o mângâiere piţigoilor albaştri

şi gaiţelor care-mi plantează stejari sub fereastră

nu le arunc

nici un pumn de grăunţe

doar oase şi cărţi de istorie

să-i transform în gladiatorii de mâine

care nu vor lupta până la moarte

 

care vor smulge povestea

plajelor din Miyaghi şi o vor aduce

în grădinile preşedinţilor

seara când masa e pusă

şi caviarul îmi ademeneşte soldaţii

 

 

…

nu citesc istoria din cărţi

învăţ din gurile bătrânilor la foc

după izbăvirea zilelor

 

dimineaţa culeg viile şi tai lemnele

când iese luna cânt la tobe

şi tobele mele au ornamente vii

flori de prun şi nori /

                                 / şerpi cu clopoţei

pitoni şi cobre

polen de crizanteme pentru mâinile toboşarilor

 

am crescut

 

acum sunt vântul care vine din patru zări

 

nu îl vede nimeni dar

 

toţi îl aud

 

amestecaţi

laolaltă soldaţii şi femeile violate

şi-au aranjat armele pe umeri

conduşi

spre văile încărcate cu faguri

 

sun goarna pentru război

îmi lovesc una de alta palmele

ca în ziua în care plantam zarzavaturi în spatele casei

 

eu vin înaintea tuturor

pe mâna stângă mi-am tatuat numărul

de identificare al morţilor de la Aiud

pe dreapta iniţialele evreilor din Varşovia

 

venim călare pe trenuri şi avioane

 

leg fluiere la săgeţi

şi clopoţei la puşti

 

suntem aproape

sunetul nostru de victorie a înconjurat pământul

precum odată Ierihonul