Bianca Dobrescu

Sânge roş

-         Se pornește vânătoarea de iubiți. Care ucide mai mulți, de specificat: nu cu gândul și în circumstanțe cât mai misterioase, câștigă!

Asta se zvonește la radio, o iau de bună și îmi notez în agenda cu coperte pletoase: tipu de la trei, barmanu din speed... Cam atât, of! Întotdeauna am fost pretențioasă, ăștia doar arată bine, sunt genul de tipi pe care dacă îi vezi în metrou n-ai cum să nu-ți spui: „mi-aș trage-o cu tine”, desigur nu se cade ca o fetișcană să gândească astfel, dar trecând peste politețea de rigoare, să dăm frâu liber cuvintelor.

Foști iubiți se pune? Hm, eu o să pun și asta, tocmai sunt în perioada de după, care-i groaznică, nu am poftă de mâncare, însă mă forțează Ger, câinele, îmi roade carnea când mă vede tristă, eu trebuie să umplu spațiul lăsat liber. Nu-mi plac câinii. S-a hrănit cu oasele mele atâția ani, de câte ori stric totul cu un tip, uit să-i dau de mâncare, îmi amintește, când se apropie simt că mă privește adânc până la naștere, așa cum nimeni nu a îndrăznit să o facă, de la el am învățat cum să sperii copiii de alături. Nu-mi mai bat în ușă de sărbători.

În final scriu caligrafic: Greg e singurul care a fost de acord cu despărțirea noastră. Eu mă plac atât de mult încât nici nu pot să îmi imaginez cum ar fi să mă despart de mine, el cum a putut? Nu sună deloc logic. Pentru asta merită distrus. Vechea zicală „urmează altul mai bun, nu mă merita”, chiar el mi-a spus-o!

„meriți ceva mai bun, cu care să ai în comun cât mai multe, știi... noi suntem ca yin și yang”

„tocmai, dragă Greg, dacă nu ești de acord că polii opuși se atrag, merit ceva superior ție, nu am de ce să îți suport toanele, să îmi reproșezi atâtea, când nu ți-ai luat un animal de companie pe care să-l hrănești și tace, mă pot hrăni singură, dar am nevoie să mă simt iubită, dorită, să mă ai, dar să nu te mulțumești cu asta, să mă mai vrei de enșpe mii de ori!”

Cam așa a stat treaba. El a rămas cu mizeria lui, nici nu cred că i-a păsat, eu mă obișnuisem cu haosul ăla, cu debandada, cu holdemu de vineri seara. Ah, credeam că-i evident, prietenii lui, erau ai mei, l-au favorizat.

Acum am rămas cu câinele. Ger nici nu-i al meu, un fost și l-a uitat aici.

Cum să-l ucid? În mod misterios, ba chiar romantic, căci concursul ține până de Dragobete. De ce oamenii au nevoie de o anumită zi să își amintească că se iubesc? Câtă superficialitate! Materialism ieftin, josnicie!

E ca și cum ai spune: „Dragă iubit ocazional, vreau o mașină de lux, o vilă cu piscină în Hawaii, apoi să bei paharul ăsta plin de cucută, sper că n-ai uitat să treci tot ce ai pe numele meu!”. Nu exagerez, asta văd eu în valentines day ori dragobete. Greg voia totul și era o combinație de ipocrizie cu ceva trăsături drăguțe, ce-l făceau irezistibil. „Te iubesc”-ul său a fost cel mai de rahat lucru pe care l-a spus vreodată, asta pentru că nu a avut bun simț, și l-a retras. Iubirea i se consumase, nu putea oferi ceea ce îmi doream. Cât de nesăbuit să fii să spui cuiva „te iubesc”, apoi să retragi? Câtă superficialitate! Nici un ins demn de respect nu ar face una ca asta, starea de iubire să se consume? Haha! Haz de necaz! Îi voi scoate inima cu mâinile goale, da... așa va muri, în photoshop - cât să fie original, iar în scris - romantic, gen, doar vă povestesc misteriosul mod în care moare într-o poză de ceva mai mulți pixeli. De unde să fac rost de poze? Eram indecisă, să dau delete, ori să nu dau, într-un final am dat. Trebuie să aflu cumva, tipu de la bar știu bine că se pricepea la pc-uri, trebuie să-l scot cumva în oraș.
- Hey, Dan! Ieșim la o bere când ieși din tură?
- Ah, Dan? Treci la subiect, am văzut ce priviri îmi arunci, ultimul lucru pe care l-ai vrea ar fi să ieși cu mine, și-n plus, nu vreau să fiu iar singur de valentines day, timpul liber îl dedic agățatului.
- Ha, ești amuzant, cu aerul ăla... (fir-ar! se prinsese, pentru asta trebuie neapărat să-i acord și o întâlnire!), haide invită-mă tu, să nu par disperată!
- La șase la Davila, de întârzii e clar că nu vii.

Urăsc întâlnirile, bărbații își reneagă natura, devin niște animale în călduri, iar femeile ce stau pe banca de rezervă prea mult devin niște feline gata să-ți zgârie spatele, să sară pe tine, să se cufunde în noapte cerșind un orgasm. Mi-am luat rochia mea neagră, primită de la Greg (prea apare Greg ăsta pe aici, și da, nu-i frumos să accepți cadouri scumpe de la masculi, e ca și cum te-ar cumpăra, însă sunt genul ce poartă bocanci, un tricou mulat și blugi strâmți, nu adepta rochiilor, niciodată nu strică ceva în plus pentru zile negre!), machiaj franțuzesc și tocuri. În ultimul timp am purtat des tocuri, cât să mă fac de rușine că nu știu să merg pe ele, așa se învață.
E februarie, zece grade. Se simte primăvara. Îmi place, cu toate că ador zilele de mai!
- Ei bine, la ținuta asta nu mă așteptam! îmi zice, ah, am uitat cum îl cheamă!
- Un șoc, nu? Haide să ne prezentăm din nou, mi se pare că prea am început cu stângul!
- Ai uitat cum mă cheamă, ha?
- Și ce vreme frumoasă...!
Râsete.
- Te-am citit, așa faci cu fiecare tip de-l aduci în „speed”.. Eu sunt Matei.
- Drăguț, ai avut noroc, n-ai un nume rău, ba chiar biblic.
- Uite cum se face: Și tu ești... Veta, Leana, etc.
- Prefer Georgeta ori Viorica, să nu vorbim despre posibilitatea de a fi Esmeralda, America.
- Nu-i rău deloc, glumeață, dar știi, nu-i destul să fii glumeață să-ți ofer o a doua întâlnire.
- Pardon? Acum îmi furi replicile?

La urma urmei, Matei nu era de nesuportat, chiar începuse să îmi placă puțin! Un alt defect: mă atașez repede, apoi devin o pacoste, una plăcută! Ne-am plimbat ore în șir, ne-am bătut cu zăpadă proaspătă. Nu voi spune cine a câștigat. Apoi am ajuns la ceea ce voiam să scot de la el:
- Matei, cum recuperezi un fișier șters din pc?
- Iaiiii, nu știi cum să mă inviți la tine? Ți-e că o să te cred ușuratică?
- Am vodkă, se pune?
Și-am mers la mine. Și mare i-a fost mirarea să realizeze că doar mă folosisem de el pentru nenorocita aia de poză!
- Ei bine, să iau progrămelul. Pam-pam. Așteptăm puțin. Și te-am rezolvat! Acum probabil trebuie să plec...
- Alcool, Matei, poate ai noroc și ți-o pui la noapte.

Și-a pus-o pe naiba, tot ce a făcut a fost să se plângă, să-mi povestească despre fostă. I-am spus că sexul le rezolvă pe toate. Și a fugit, lovindu-se de ușă către apartamentul ei.
Păcat.
L-am ucis pe Greg, și am câștigat concursul.
Și sunt singură de valentines. De dragobete fac rost de altul.
De fapt, eu nu sunt niciodată singură. Îl am pe Ger. Haide, Ger, ce spui? Te-ai înțelege bine cu o pisică? Nu-mi linge obrazul! Câine neascultător!