Mariana Codruţ
Românul imparţial
Ed. Dacia XXI, 2011
Scriitorul…
Scriitorul care-şi merită numele – şi, cu deosebire, poetul – nu are nevoie de bani, ştiut fiind că el trebuie să se hrănească numai cu ambrozie şi nectar, adică vara cu dudele, corcoduşele şi vişinele de pe marginea drumurilor patriei, iar toamna cu nucile şi gutuile de prin parcuri; iarna şi primăvara devreme, dacă nu mai găseşte niscaiva porumbrele vinete prin hăţişuri, dumnealui trebuie să ajuneze, fiindcă alte fructe nu sînt şi ajunatul îi face bine la inspiraţie. Pe scurt, scriitorul – şi, mai ales, poetul – poate muri fără grijă, fiindcă nimeni nu are nevoie de el.
Nimeni nu are nevoie de el şi, totuşi, televiziunile, radiourile, revistele şi editurile îl caută şi îl cheamă. Prin urmare, chiar dacă ratingul emisiunilor literare e sub nivelul mării iar tirajele nu sînt astronomice, totuşi patronii sus-amintitelor instituţii umplu spaţiul editorial cu amărîtul de scriitor şi librăriile cu cărţile sale, cîştigîndu-şi existenţa şi ei, şi redactorii-realizatorii lor, mai dînd de mîncare şi librarilor ori difuzorilor. Dar sciitorului nu-i dau nimic, fiindcă, după cum spuneam, trebuie să se hrănească doar cu nectar şi cu ambrozie, iar dacă nu-i convine, poate crăpa.
Chiar şi mort, scriitorul român care-şi merită numele speră să fie susţinut de editor, librar, redactor, reporter sau realizatorul cultural. Însă editorul e cu ochii numai pe cifra de vînzări iar librarul, copleşit de puhoiul de cărţi, le promovează şi el pe cele ai căror autori se arată mai insistenţi. Cît îl priveşte pe redactor / reporter / realizator – lui îi e totuna dacă invitatul său e un scriitor adevărat sau un impostor; cînd e sunat să i se anunţe un subiect de presă culturală interesant, e nervos că a fost trezit din somn iar cînd e întrebat de scriitorul intervievat dacă a citit vreuna din cărţile lui, îi răspunde mirat: „păi, dacă ţi-aş citi opera, cînd aş mai avea timp să-mi fac meseria?”
Scriitorul care-şi merită numele – şi, mai ales, poetul – pleacă atunci ochii, copleşit de vină. Da, ştie, nimeni din lumea asta nu are nevoie de el.