Mariana Codruţ

Areal

(Ed. Paralela 45, 2011)

 

un poet din nord  

 

un poet din nord

are doi dinţi enormi

în faţă

şi o cocoaşă de cămilă.

 

„nu poate fi poet!”

spun unii

privindu-i dinţii şi cocoaşa.

„trebuie să fie categoric poet!”

spun alţii

privindu-i dinţii şi cocoaşa.

 

„totuşi n-are tuberculoză

nu merge pe acoperişuri

e destul de gras

şi zice «bună ziua!» ziua

şi «bună seara!» seara –

nu poate fi mare!”

hotărăsc toţi.

 

dar toţi îi dau de băut

şi-l bat cu îngăduinţă

pe cocoaşă gîndind:

„şi dacă se descoperă

că e chiar mare?”

 

el bea ce i se dă

fumînd 60 de ţigări pe zi

cu faţa în mîini.

uneori se răstoarnă pe cocoaşă

dar spre norocul lui

după un timp rudele sau

prietenii îl întorc

trăgîndu-l de picioare.

 

 

 

pururea

acum şi pururea

toate

sînt puse pe fapte mari:

adică pe viaţă şi moarte.

 

 

 

nu

nu mă ţine de mînă, moarte,

nu te teme, a ta sînt.

dar nu-ţi voi da lapte să bei

din sînul roz de pămînt.

 

şi nu-mi susura că sîntem

întregului parte şi parte.

eu asupra ta pot

numai viaţă. nu moarte.

 

 

 

areal 

areal crud, apa îngheaţă

                        în raţa sălbatică,

pe lac, mărul sclipeşte verde.

atît de departe-am plecat,

atît de departe,

că nici teamă nu-mi mai poate fi.

 

o ceaţă cu zbaturi de argint

defrişează în linişte

mari codri indescifrabili.

în inima lor mi-am îngropat capul

ca să răsară şi să apună.