Alexandru Vakulovski

Chuck Palahniuk - Cântec de leagăn

„Vorba grea nu ologeşte, numai piatra te loveşte şi băţul te altoieşte” – este vorba care reprezintă normalitatea de la care porneşte personajul principal Carl Streator în romanul lui Chuck Palahniuk Cântec de leagăn. Dar peste câteva pagini, Palahniuk bagă o frază ce devine un fel de leitmotiv, ce reprezintă de fapt realitatea romanului: „Piatra te loveşte şi băţul te altoieşte, dar acum şi vorbele pot să ucidă.” Această frază e în directă legătură cu acţiunea romanului, Streator fiind în căutarea unei cărţi, Versuri şi poezii din lumea-ntreagă, ce conţine un cântec de leagăn ce-i omoară pe cei ce-l ascultă. Streator caută tot tirajul ca să-l distrugă, iar între timp loveşte în stânga şi-n dreapta cu cântecul-armă. Întrebarea pusă de Palahniuk este dacă fraza amintită nu a reprezentat dintotdeauna realitatea, de la „La început a fost Cuvântul.”

            Romanul are şi alt plan, al vânătorii de vrăjitoare, dar care se întâmplă de fapt după ce acţiunea propriu-zisă a romanului se încheie.

            Un personal orwellian e Fratele cel Mare, care însă e văzut altfel decât în 1984. Fratele cel Mare al lui Palahniuk spală creieri dând informaţii, muzică, zgomote – cu nemiluita, în exces. Probabil de aici şi apare motivul cuvântului care ucide. Tot ce e surplus, în exces sau nelalocul lui dăunează şi ucide: „Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, şi viaţa devine din ce în ce mai nefericită, aşa cum nu ne puteam închipui. Ăsta e viitorul, aşa cum îl văd eu în oglindă.

Domnul Eugene Schieffelin şi sturzii lui, Spencer Baird şi crapul, istoria e plină de oameni străluciţi care au vrut să repare lucrurile şi n-au reuşit decât să le strice şi mai rău.”

            Cântec de leagăn are pagini excelente despre falsitate, despre cuvânt, despre binele ce devine crimă. E şi o critică a Americii şi un alt fel de a critica America, nu cu răutate. Ci ca un lucru inevitabil, de neocolit. De fapt romanul e un fel de cântec de leagăn al planetei şi al umanităţii. O ajungere la momentul în care se caută un Adam şi o Eva.

            Ca şi în celelalte romane, Chuck Palahniuk ne dă şi aici numeroase informaţii. De data asta despre simptomele morţii, despre moartea copiilor în somn, necrofilie, despre speciile parazitare aduse din Europa în America, despre paraziţi, în general. Cântec de leagăn e şi un roman horror, deşi Palahniuk, cu ajutorul umorului negru parodiază romanele horror.

            Cântec de leagăn mi s-a părut a fi unul dintre cele mai coerente romane ale lui Chuck Palahniuk. Din fericire, nu chiar atât de coerent ca romanele lui Paulo Coehlo:).

*Chuck Palahniuk, Cântec de leagăn,

Ed. Polirom, 2007