Mihail Vakulovski

Sankea

„Sankea” este considerat cel mai reuşit roman de pînă acum al lui Zahar Prilepin, un scriitor rus încă tînăr, care a fost şi-n România, la Festivalul Internaţional de Literatură, ediţia din 2011. Prilepin e un scriitor pe val, foarte popular în Rusia, care vine tare după Erofeev, Sorokin şi Pelevin, dar care nu scrie deloc ca ei. Dacă scriitorii de care am amintit experimentează mult, inclusiv lingvistic, Zahar Prilepin scrie mult mai clasic, amintindu-ne ba de Gogol, ba de Cehov, ba chiar de Maxim Gorki. Se pare că pe Zahar Prilepin îl interesează mult mai tare fondul decît forma, ce scrie decît cum scrie, dar şi cititorii, pentru că scriitura lui e simplă, directă şi uşor de urmărit, cel puţin în „Sankea”. Sankea este un activist foarte activ, membru al unui partid extremist din Rusia contemporană, care se luptă – la propriu – împotriva sistemului actual, în orăşelul natal, dar şi în Moscova şi uneori chiar iese în străinătate, cum se întîmplă cînd se duce în Letonia ca să-l omoare pe avocatul care i-a condamnat pe colegii lui de partid. Prilepin descrie din interior tipul activistului politic de rînd, dar şi situaţia din Rusia, inclusiv viaţa din afara Moscovei, cu drumuri dezastruoase şi oameni disperaţi şi cam înapoiaţi. Saşa Tişin nu e un erou, doar poate un erou al zilelor noastre, cum ar fi zis Lermontov, scriitorul nu încearcă să-l facă nici simpatic, nici antipatic, ci-l lasă să facă aproape tot ce vrea el (şi ce nu vrea săraca mamă-sa). Concluzia cărţii e că oricît de extremist e partidul din care face parte Sankea (aşa îi zice bunică-sa – Sankea), oamenii din interiorul sistemului actual din Rusia sunt şi mai extremişti, şi mai violenţi, şi mai săriţi de pe fix, şi mai demenţi: „În cap i se încîlceau două senzaţii, stranii şi unice: în curînd toate vor lua sfîrşit, şi – nimic nu se va termina niciodată, aşa va fi mereu, de aici încolo. Doar aşa” – aşa se termină romanul.

„Sankea” a fost tradus în româneşte de Vladimir Bulat şi publicat la editura chişinăuiană „Cartier”, în deja vestita colecţie „Biblioteca deschisă”, unde a apărut şi „Un roman natural” de Gheorghi Gospodinov, şi „Kafka instant” de Zaza Burciuladze.

„Sankea” e un roman interesant şi util, dar nici pe departe nu e cea mai bună creaţie a lui Zahar Prilepin (traduc chiar acum „Patologii”, romanul lui de debut, care e incomparabil, infinit mai bun, din toate punctele de vedere – şi stilistic, şi artistic, şi ca mesaj! - un fragment, chiar în acest nr. Tiuk - la TraduceriTiuk).

Zahar Prilepin, „Sankea”, Ed. Cartier, Chişinău, 2011

Traducere: Vladimir Bulat