„Virgula”,

interviu cu Marcel BOSTAN & Serghei ALADIN / ALTERNOSFERA,

realizat de Mihail Vakulovski

 

 

- Fiindcă suntem după concertul de lansare a noului album ALTERNOSFERA, „Virgula”, la Rockstadt, Braşov, mai întîi v-aş întreba cum v-a părut publicul din România?

Marcel Bostan: Noi nu facem niciodată diferenţă între publicul din Chişinău sau Braşov sau Bucureşti sau Bălţi, Comrat, Cahul… Important e să avem un public documentat, care cunoaşte creaţia trupei şi o apreciază. Noi ne facem treaba, creăm şi interpretăm, publicul ascultă şi consumă, se integrează în sunetul pe care-l producem, să spunem. Publicul e la fel de bun ca şi în Chişinău, la fel de bun ca în Bucureşti. De aceea Alternosfera uneori a refuzat să iasă din aria culturală unde este prezentă, pentru că avem nevoie de acest public, avem multe propuneri să cîntăm în Ucraina, de exemplu, dar publicul care va veni n-o să înţeleagă despre ce cîntăm, iar textele pentru noi înseamnă foarte mult, fac parte din creaţia noastră. Important este să vii acolo unde publicul te cunoaşte şi ştie la ce să se aştepte, să te duci acolo unde eşti aşteptat.

 

- Acum cîţiva ani, să fi trecut 4-5 ani, am rămas foarte plăcut surprins la Stufstock, că publicul românesc, care era foarte tînăr, vă cunoştea toate piesele şi cînta odată cu voi. Cum vă explicaţi succesul? În primul rînd datorită faptului că voi cîntaţi în limba română?

MB: Cînd am cîntat pentru prima oară în open air, la festivalul „Starîi Melnik” din Chişinău, R. Moldova, era la două luni după lansarea videoclipului piesei „Wamintirile”, în 2004… Noi pînă atunci cîntam în linie, nu aveam un album înregistrat, făceam repetiţiile într-un garaj, cîntam din plăcere, fără prea mari ambiţii… Şi cînd am început să cîntăm „Wamintirile” lumea a început să sară şi s-a ridicat un nor de praf, eu am început să tremur, ştii, mi s-a uscat gura, nu ştiam ce se întîmplă… (rîde). Cînd ajungi pentru prima oară într-un oraş, în România, şi vezi că publicul îţi cunoaşte piesele, cîntă cu tine, încît poţi să nu-ţi foloseşti vocea şi să-i laşi pe ei să cînte – asta te motivează şi te face să mergi mai departe.

Serghei Aladin: Publicul nostru creşte odată cu noi. Cînd eram mai mici cîntam despre dragoste şi lor le plăceau piesele acelea şi cîntau împreună cu noi, iar acum ne-am maturizat şi noi şi lor le plac noile piese. Publicul nostru creşte împreună cu noi. Cu vreo 5 ani în urmă la concertele noastre vedeam mai mult fete de 14-15 ani, acum vedem în faţa scenei oameni de 30 de ani, care înţeleg ce facem noi, şi acesta este un stimul pentru noi.

 

- Dar asta spuneam, că atunci eraţi la începuturi, iar publicul cînta cu voi piesă de piesă.

MB: Dacă sincer, pe noi asta ne cam stresa. Asta te făcea să nu ai versuri aiurea, sau uneori eram obosiţi şi mai inversam vreun vers sau cîntam alt vers, iar ei ştiau cum e, de fapt, piesa, şi asta te responsabiliza, nu te lăsa să te relaxezi.

 

- Colaborarea voastră cu Igor Cobileanski cum a început?

MB: Eram atît de verzi atunci… De fapt, noi stabilisem o relaţie de colaborare cu un domn care trebuia să se ocupe de Alternosfera, domnul Artur Muntean, respect pentru el, că nu ne-a lăsat să plecăm prin străchini la începuturi. Cînd am tras primele două piese în studio, una în rusă, „Zima”, şi „Wamintirile”, am mers cu Arturică la un băiat care era şi este un „paţan”, ştii cum se zice (rîsete). Eram eu şi basistul Andrei Ciobanu, care nu mai cîntă cu noi, şi i-am pus cele două track-uri, „Wamintirile” şi „Zima”. Artur îl întreabă la ce piesă merită să facem videoclip, iar el se întoarce spre basist şi zice: „Andruşa, da tu cînţi foarte bine” – „A, mersi, îţi place cum sună basu’?” „A, nu, am în vedere textul, vocea şi toate astea”. A mai băgat în clip şi nişte chestii, de exemplu a vrut să bage nişte copii cu cravate roşii, iar eu i-am spus că OK, suntem la început de drum şi putem să băgăm şi nişte copii, dar nu cu cravate roşii. Înţeleg cu tu ai suferit, i-am spus, dar no. Dar Igor e un băiat foarte de treabă, dar cînd am filmat prima oară la clip ne-a chemat la el şi ne-am cam îmbătat. Era aşa de entuziasmat! Eu i-am luat motanul şi l-am dus la mine şi după trei luni pisica mea a născut pentru prima oară 6 pisicuţi. Aşa că suntem neamuri! (rîde) Din păcate, nu ne-am văzut demult, el a fost vreo 2 ani prin România, apoi ne-am izolat şi noi, dar am filmat împreună trei videoclipuri, „Wamintirile” „511” şi „Femeia nordică”.

 

- Foarte faine clipuri.

MB: Noi o să mai lucrăm cu el, neapărat.

 

- V-aş întreba cum s-a format trupa, cum aţi început, cum aţi ales denumirea formaţiei, că sunt destule legende despre începuturile voastre.

MB: Am ales denumirea în troleu. Eram cu bunul meu prieten Dumitru Costin, prin ’96-’95, prin clasa a 7-a, a 8-a, cîntam pe la ultimul clopoţel, sau primul clopoţel, nu mai ştiu. Şi am hotărît că trebuie să ne facem o formaţie. Şi mergeam în autobuz şi propuneam tot felul de denumiri şi toate ni se păreau stupide, mergeam cu troleul nr. 10, atunci încă nu erau microbuze la Chişinău. Şi unul a zis Sfera, eu am zic Alternosfera. Iar cînd am ajuns la sala de repetiţii i-am întrebat pe băieţi: „Cum vi se pare denumirea Alternosfera?” „Cum-cum? Alter…?” (rîd) Şi mult timp am auzit întrebarea asta, cum se numeşte trupa noastră. Alternosfera! Cuuum? Cred că e bine că am ales ca denumire ceva ce nu e cuvînt de dicţionar, ci o combinaţie de cuvinte.

 

- Ce ne puteţi spune despre noul album înainte să apară el? Căci aţi început turneul de lansare a albumului înaintea apariţiei lui?

MB: „Virgula” e o parte dintr-un concept. Noi ne-am propus ca albumul să apară la Chişinău, pentru că suntem din R. Moldova şi ar trebui să existe un fel de prioritate. Dar, iarăşi, din anumite motive tehnice, n-am putut să realizăm asta. La Chişinău nu există o sală care să se potrivească pentru un concert rock. Am fi putut reamenaja cumva teatrul „E. Ionesco” pentru o astfel de manifestare, doar că teatrul e în renovare. Acolo unde a fost cinematograful Moscova iarna practic e imposibil să susţii concerte, temperatura e sub zero şi nu prea ai cum să încălzeşti sala aia. Aşa că lăsăm pe la primăvară, va veni şi Luna Amară în martie şi atunci vom lansa şi noi albumul. Aşa că am hotărît să-l lansăm mai întîi în România, deşi publicul din R. Moldova e foarte rău şi ne-a şi reproşat că nu-l lansăm mai întîi la Chişinău: „Hei, băieţi, voi sunteţi din Chişinău! Lansaţi-l acasă!” OK, noi vrem să-l lansăm  acasă, dar în afară de Albion, care are un potenţial maxim de 450 de persoane, nu găseşti nicăieri condiţii pentru o lansare ca lumea. Ne pare rău, dar îl vom lansa la Chişinău abia în martie, cînd vom putea amenaja sala de la „E. Ionesco”. Lansarea fizică a albumului va avea loc la concertul de la Bucureşti, care e capitala ţării, iar pînă atunci am zis că hai, prieteni să-l anunţăm prin concerte prin ţară, la Iaşi, Braşov, Sibiu, Galaţi, Bacău, Cluj, Arad, Timişoara.

Albumul va avea 10-12 piese. Cînd Alternosfera lansează un album, cam 10 piese rămîn pe lîngă, acolo, în spate. De aceea am spus aşa: Prieteni, noi vom lansa un concept care va fi compus din 3 CD-uri, lansăm acum partea I, „Virgula”, iar pînă la sfîrşitul anului vom lansa şi partea a II-a, pentru că publicul după vreo 3-4 luni de zile de la ultimul material deja începe să aştepte altul, e în căutare a ceva nou, nu că ar obosi, dar cam aşa se întîmplă.

SA: Acesta e un proiect care se numeşte Π, adică 3,14, iar acum lansăm partea din mijloc, „Virgula”, apoi vom lansa „3” şi după aceea „14”. E un întreg concept.

MB: Fratele meu e cu numerologia şi parcă-l văd: Hei, e al treilea album, hei, hai ca piesa „Virgula” să aibă 3,14 secunde, sunt unele chestii care au cam depăşit limita obişnuită, dar suntem Alternosfera şi de aici vine sfera şi cercul şi frate-meu, care e matematician, îmi explică el că e vorba de cifre iraţionale. „Înţelegi că 3 e iraţional? Că virgula desparte partea iraţională de partea raţională?” A trebuit să citesc totul despre 3,14.

 

- Ce rol are internetul pentru Alternosfera?

MB: Internetul e o chestie binevenită. Dacă o trupă nu are management care s-o promoveze eficient sau nu corespunde formatelor radio sau TV – internetul rupe şi asta e unica sursă de informare liberă şi noi nu am luptat niciodată cu ceva gen piraterie. Care piraterie? Pirateria e atunci cînd casa de discuri freacă tirajele şi în realitate nimeni nu are habar care e numărul discurilor imprimate şi care sunt rapoartele editărilor şi vînzărilor. La fel e şi cu drepturile de autor. Toate agenţiile care încasează bani pentru drepturile de autor fac o porcărie. Muzica trebuie să fie liberă.

 

- Ce formaţii preferate aveaţi la începuturi? Vă mai plac şi acum?

MB: La început ne întrebam de ce să mai compui muzică cînd există Metallica şi astfel de formaţii mari…

SA: Cînd aveam 14 ani credeam că nu mai are rost să faci muzică după Metallica. Îmi place grunge-ul din Seatle, muzica contemporană alternativă, nu, nu avem limite, ascultăm şi muzică de chitară, şi Prodigy, şi Slayer sau Pantera. Muzica e o sferă întreagă, care este compusă din stiluri diferite.

MB: E adevărat. Dar din trupele vechi din Moldova, ţin minte că eram încă mititel şi ajungeam la vreun concert cu Zdob şi Zdub sau Accident şi rămîneam cu gura căscată, waw! În Moldova au existat cîteva valuri muzicale. Valul anilor ’90, atunci cînd au apărut trupele foarte bine cunoscute acum de ascultătorii de rock, şi anii 2000, cînd au apărut cluburile de rock, gen Black Elefant şi Yellow Submarin. Noi aparţinem perioadei anilor 2000. Cu părere de rău, deja am trecut şi de 2010, o altă decadă, iar un nou val nu există. De fiecare dată cînd am ajuns cu concerte în România noi am invitat şi trupe din Moldova mai puţin cunoscute, dar despre care am crezut că merită, am încurajat mereu formaţiile tinere din R. Moldova.

SA: Data trecută am venit cu Dubas, o formaţie din Transnistria.

MB: N-am reuşit să-i aducem peste tot, dar îi ajutăm concret, acum îi ajutăm să-şi imprime albumul şi după aceea vor reuşi să ajungă şi singuri în România.

 

- Cînd a fost primul mare festival rock din R. Moldova, la Teatrul Verde, voi ce făceaţi?

MB: Noi aveam 12 ani atunci şi ne uitam la desene animate, atunci era Gândul Mâţei, Accident, Zdob şi Zdub, noi cîntam în şcoală Beatles atunci.

 

(5 februarie 2012, Rockstadt, Bv)

Foto: K