Nora IUGA, Petrecerea de la Montrouge
(Ed. Cartea Românească)
NORA IUGA, poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România (1970) şi a PEN-CLUB (2001). 14 cărţi de poezie printre care: Vina nu e a mea, ESPLA, 1968; Captivitatea cercului, Cartea Românească, 1970 – retrasă din librării şi biblioteci, interdicţie de publicare şapte ani –; Opinii despre durere, Albatros, 1980; Inima ca un pumn de boxeur, Cartea Românească, 1983; Piaţa cerului, Cartea Românească, 1986; Dactilografa de noapte, Cartea Românească, 1996, ed. I, Casa de Pariuri literare, ed. II; Spitalul manechinelor, Universal-Dalsi, 1998, ed. I, Casa de Pariuri literare, ed. II; Autobuzul de cocoşaţi, Vinea, 2001, ed. I, Charmides, ed. II; Fetiţa cu o mie de riduri, Cartea Românească, 2005. Volume de proză printre care: Săpunul lui Leopold Bloom, Cartea Românească, 1993, ed. I, Polirom, ed. II; Sexagenara şi tînărul, Albatros, 2000, ed. I, Polirom, ed. II, vol. III; Fasanenstrasse 23, Vinea, 2001; Lebăda cu două intrări, Vinea, 2003; Berlinul meu e un monolog, Cartea Românească, 2010; Blogstory, Casa de Pariuri literare, 2011; Conversaţia, Tracus Arte, 2011. Peste 30 de traduceri printre care din Nietzsche, Strindberg, Hamsun, Celan, Jünger, Thomas Bernhard, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller, Aglaja Veteranyi, E. Schlattner, J. Wittstock, Jan Koneffke, Christian Haller ş.a.
Traduceri în străinătate: Sexagenara şi tînărul în Bulgaria, Slovenia, Germania, Italia, Spania şi 6 cărţi de poezie în Germania, Elveţia, Franţa şi Slovenia.
Premii: Premiul USR 1980, 1983, 1996, 1998, 2000. Premiul Friedrich Gundolf al Academiei de limbă şi poezie (Akademie für Sprache und Dichtung), Germania, 2007. Cea mai mare bursă acordată de statul german scriitorilor străini, DAAD, 2009-2010.
Să presupunem că o mare doamnă – s-o numim Margueritte Duras – cunoaşte la Veneţia un foarte tînăr gondolier pe care-l angajează ca secretar ca să înregistreze tot ce vorbeşte ea în somn. Cum mi-a venit această idee?
Ce să fac, îmi place NU-ul. Acel veto care anulează tot ce poate fi previzibil. fireşte iar nu înţelegeţi! NU-ul, nu ca refuz, ca revers. NU-ul ca Viagra Da-ului. NU-ul întărîtă, asmute. NU-ul e un „şo pă el!” cînd spui ne-ajuns creşte distanţa ajunsului şi accelerezi ritmul, cîştigi maratonul şi mori învingător; cînd spui ne-văzut creşti văzutul şi ajungi la nemaivăzut şi cînd spui ne-înţeles intri în bolgia cea mai adîncă, unde copia înţelesului e înlocuită cu originalul lui, netrucat de efectele orgii de lumini.
Petrecerea de la Montrouge este acel NU pe care nemărginirea somnului îl opune vremelniciei nesomnului, este NU-ul infinit al uitării aruncat în faţă Da-ului provizoriu al amintirii.
Nora Iuga
(Fragmentiuk)
doamna bătrînă şi-a scos ochelarii, şi-a lipit ochii apoşi de ochii foarte negri ai gondolierului şi l‑a întrebat cîţi ani are. nouăşpe, i-a răspuns băiatul. cînd a murit tata, m-am lăsat de şcoală. am lucrat în docuri, la Le Hâvre. sînt francez. se cunoaşte, nu vorbesc ca ei. cînd cînţi nu se observă, aici cîntă toţi la fel, că vorba se ia după cîntec. e mai vesel pe gondolă decît în docuri. on gagne bien ici, vous savez madame, les vieilles americaines sont très riches... nu vrei să fii secretarul meu? nu înţeleg. o să locuieşti la mine, la Montrouge. o să mă scoţi la plimbare, o să te învăţ să-mi citeşti... dar ştiu. putem să ascultăm şi muzică, între 4’ şi 5’, Sati... ăsta cine-i? cu mine să nu vorbeşti neîntrebat, ne-am înţeles? est-ce que j’y gagne? aici cît scoţi pe lună? 2-3000 euro, plus bacşişu’. eu îţi dau 10.000. et qu-est ce que vous demandez de moi en échange? să scrii ce-ţi dictez şi să nu te mişti de lîngă mine cînd dorm. vreau să înregistrezi tot ce vorbesc în somn, ai înţeles? toate cuvintele care-mi ies din gură fără să ştiu; aşa cum se pescuiau pe vremuri cadavrele pentru disecţie. Să nu te prind că schimbi ceva. Sigur, multe n-o să le recunoşti, sînt desfigurate, sînt pe jumătate, pe sfert, nu mai seamănă cu nimic. mie aşa îmi plac, aşa le vreau. şi acum lasă-mă aici, la Santa Maria dei fiori. rămîne cum am stabilit. vino diseară la 7 pe Calle del fuego la nr. 1634.
onetti ottino un nume
cu ei n-a dansat trandafir la ureche
n-avea nici poezii cu mîna stîngă
a pierdut cheia şi s-a făcut
mare o jumătate de hectar creier
şi inimă prin ţara de foc
i-am deschis mă cheamă esmée
ce cauţi aici
merg tai aer pălăriile
sus nu rănesc zăpezile
pe kilimandjaro mai sus
chiar nopţile albe în mansarde
patul şi vinul numai
foarfeca picioarele mele
se tocesc continuu
mai demult
un camion cu pepeni dincolo
undele herţiene în sabat cuţitul
despică lubeniţa a oftat
o lacrimă mare fix la cinci
pe 44, rue chaintron am zece ani
răsfoieşte-mă fac cafeaua
file de carne se deschid
în soare degetul tău fricos
intră şi iese roşu
spăl dement în lighean chit
că pe urmă mă scarpină
unghia ruptă
sună telefonul în cochilie
creier uscat miez de nucă
şterge paharul de ruj esmée
cu tocul desenează un om
doi oameni un cîine pe asfalt trece
his master’s voice otti am apparat
sortează grămada pe rafturi
face clăbuci
la paişpe ani mere crude ’n ghiozdane
ursulinele în oraşul de jos
pe picioaroange vine o inimă
verde e un copac cocoşu
răstoarnă boiaua se gudură
la limita pietrelor degetele
scot botul din sandale
sigur vorbele cresc
te-ai făcut mare şi schimbat faţa
de pernă puful de gîscă pe puful
de pudră esmée e proastă
ca noaptea din candele
sug zahăr candel fumegă
mama mare
în olimp zece şiruri de paturi
chiar crezi vedenia copilul
călare pe-un peşte
la stăvilar du-ţi mîna la gură
caut-o de cuvinte n-auzi
caută găina de ouă
în dosul palatului
vorbele sparg pahare
cînd muşcă băiatu’ din măr bea
lapte latră cu aripioare
dinţişori şoareci mici
se-ascund în păr la mine
dimineaţa chiţăie un reflector mare
şi frig