Mugur Grosu, „Grossomodo”

Ed. Tracus Arte, 2011

 

Nano

 

emoţiile

emoţiile ne ţin de urât pe drum.

 

 

la început

la început eram foarte timizi.

odată cu timpul s-a agravat.

 

 

te iubesc

te iubesc, moarte.

eu tot la tine mă întorc.

viaţa e doar o simplă aventură.

te iubesc, viaţă.

eu doar cu tine vreau să fiu.

moartea e doar o căsnicie aranjată.

 

 

zăpada

ziua când apa vine înspre pământ

în rochie albă de dantelă.

 

 

stil

moartea.

un nou stil de viaţă!

stilul smuls.

 

 

bar

am intrat într-un bar.

şi barul mi-a zis:

acum voi intra eu în tine!

 

 

ploaia

ploaia e fuga de sine

a norului.

 

 

mergi

începi căderea dintr-un picior în altul.

 

 

Messi

Cristiano Ronaldo trage o-njurătură:

‘tu-i gura Messi!

 

 

Zapo

haina face po em

 

catastrofă la nivel înalt

Dumnezeu depistat cu porcină

liderul frigorific la standarde europene

nu mai contează pe piaţa externă

 

judecata de apoi s-a mutat la tribunal

toată lumea câştigă

moartea nu mai sună la uşă

şi-a făcut blog.

 

poarta iadului ar putea accepta fecundarea in vitro

bebeluşii mâncăcioşi şi lebedele negre

ce pot satisface şi cele mai exigenteţipete de vikingi

au trecut cu bine prin criză

 

ce bine e să fii

pradă vulturilor portocalii!

 

frumoasa din pădurea adormită

îşi face fabrică de mobilă în provincie

 

începeţi să mă iubiţi

mărul lui Adam

mi-a lăsat o nepoată

pe malul lacului

 

 

Rimeluri

 

erată

ce tristeţe trebuie să fi fost pe cuvintele care nu-şi găseau

rima

pe când zăvoarele dantelatului piept se deschideau cu

terţina,

aşa cum şcolarii împerechează vacanţa cu Franţa

iar afurisita de muscă pică mereu în zacuscă.

 

se făcea că, mergând într-o mierlă pe jos, nimerii un sonet

onctuos

şi-al meu zvon atonal şi barbar s-a prins şi s-a legănat

arbitrar

într-o rimă îmbrăţişată, sfruntată, cu o interzisă silabă

stelată.

apoi s-a publicat o erată.

 

 

 

Versuri explicite

 

carne macră

doar ce-am căzut în acest sac de oase

iar pielea asta pufoasă-i doar iarba

pe care-o hrăneşte-n adânc o moarte secretă.

gustă din pajiştea mea.

mâine. încă o pălărie

a domnului niciodată.

ştiu că mai are destule în garderobă

dar gustă, nu înghiţi.

 

 

verso

n-am început bine şi deja m-am blocat

degeaba insist degeaba că n-o să meargă

ceva mă-ntristează profund la poezia asta

şi nu mă pot aduna

degeaba tot scriu la ea

îmi fuge gândul la spatele ei arcuit

gropiţele de sub genunchi

şi briza fierbinte zulufii cefei sale muşcând

şi-atâtea alte odoare ce nu s-or vedea niciodată.

mai bine-i spun de acum: întoarce-te!

întoarce-te când îţi zic

întoarce-ţi faţa de la mine

şi du-te!

şi poezia-mi arată cuminte

arcul spatelui călcâiele sidefii

gropiţele de sub genunchi

şi briza fierbinte ce-i muşcă zulufii

din ceafă

toate mi le arată

şi pleacă.

 

 

Tratament traumagic

 

 

aparent astea erau numele tuturor lucrurilor

copiii strânşi în jurul bradului cântau o, albastră meduză

iar noi spuneam cai putere în loc de cai moliciune

 

 

într-o singură zi puteai face totul

nimic nu se compară însă cu teama c-o să ne întâlnim iar

unele străzi vor încerca să ne făgăduiască e bine să le urmezi

toate sunt fundături

 

dacă ţi-e teamă nu devia prea mult de la logica faptelor

acolo sosesc turişti din toate colţurile planetei

 

panorama-i grozavă splendidă definitivă

oricum

la primele ore ale dimineţii poţi vedea chiar şi marea cum

merge la serviciu

 

 

în cele din urmă găsisem un mod de-a schimba senti­mente unii cu alţii

tatăl ei urma să se-nsoare cu sora cuiva

o purtam pe rând în pântece pe fiica sa iubitoare

ştiam că-ncepea undeva o poveste de dragoste

aproape eternă

 

stam pe hol şi nu aşteptam pe nimeni

pe canapeaua lentă şi roşie veneram liniştea gravitaţia

nu priveam nicăieri

aveam o deosebită grijă de pufuleţii pe care-i băgau în noi

nişte degete ivite din aer

 

recomandarea nr.7:

o trapã, orice fular are una

 

 

Psih

 

ce vremuri erau pe atunci

tot ce aveai cu tine

puteai să duci

într-o trompetă!

 

 

de ce eşti atât de cald de înalt

Tu eşti doar cald Tu eşti doar înalt!

cum atârni susurând peste cuiburi de-asfalt

umbră fiecărui foşnet îi dai

şi atât!

Tu dar Tu eşti atât de puternic

şi-atât

poate ai nevoie de-un câine de-un sfetnic

poate dormi înecat într-un cheag pe cuţit

sau eşti prea iute prea nesfârşit

fă-mă o pândă chiar pânda Ta

na

o cană de sânge şi bea

ţi-o fi sete şi ţie

de altcineva!

 

http://www.edituratracusarte.ro/magazin/detalii/grossomodo