Mihail VAKULOVSKI

2011

Ce să-i faci, s-a mai dus un an pe care văd că toată lumea îl jeleşte şi speră că anul viitor va fi mai bun, că mai rău decît ăsta oricum nu s-ar putea, cică. (Optimistul: Ba se poate! - Apropo de optimist: Ce vede un optimist în cimitir? Numai plusuri). Pentru mine ultimii doi ani au fost cei mai prodigioşi de pînă acum din punct de vedere editorial, aşa că nu prea am de ce să mă plîng – plînge cel care plînge la urmă:)). În anul trecut (2010) mi-a apărut piesa de teatru „nEUROCHIRURGIE”, teza de doctorat „Portret de grup cu generaţia „optzeci” (Poezia)” şi „Tiuk! (antologie de proză Klu)”, adunată împreună cu frate-meu + o traducere făcută tot cu el, „Jurnalul unui psihopat” de Venedikt Erofeev, care cred că i-ar fi plăcut şi lui tata – pe restul le ştia şi scrie şi în jurnalul lui de ele.

Anul 2011 a fost cel puţin la fel de fain, în primul rînd pentru că am reuşit – în sfîrşit! – să publicăm cartea lui tata, „În gura foametei (Mărturisiri ale supravieţuitorilor)”, cu ajutorul prefaţatoarei cărţii şi editoarei Flori Bălănescu:). O carte pe care tata n-a mai văzut-o ca obiect, dar cu copertele superbe ale lui Alexandru Pecican, pe care le-a ales el, cu imaginile alese de el – asta e cea mai mare bucurie din ultima vreme. E adevărat că volumul necesită deja o reeditare, dar deocamdată e extraordinar că a apărut (şi a fost şi premiat, dar parcă-l văd – îl simt – pe tata că mă înjură că amintesc de asta, el fiind furios pe şefi şi pe premii – aici se potriveşte perfect piesa lui Vasia Oblomov, „Nacialnik”, în care Vasia are un debit verbal care-l concurează pe al lui tata cînd era supărat pe ceva).

Am terminat (în vacanţa trecută de iarnă) şi publicat „Student la Chişinău” (Ed. Cartea Românească, red. şef – Mădălina Ghiu), primul roman din trilogia „Tovarăşi de cameră” şi am făcut un turneu de vară foarte frumos (cu ajutorul echipei Polirom: Claudia şi Ana Maria & Irinei Macedonski de la Librăriile Humanitas), care a început la clubul Rockstadt din Braşov (mulţumiri lui Dan) şi s-a terminat la Festivalul Internaţional Artmania din Sibiu (mersi, Claudiu), prima lansare de carte din istoria festivalului (şi ultima, deocamdată), un roman care a reunit prieteni care nu se văzuseră ani de zile (aşa personajul Valeroi a fost regăsit de Cătălin, cu care au făcut secţia de karate de la Chişinău, etc.)! Am mai publicat partea a doua a trilogiei 80-iste, cartea de interviuri (cu copertele aceluiaşi Mugur Grosu), tot la Editura Tracus Arte (mulţumiri lui Cosmin Perţa şi Ioan Cristescu) şi – tot în sfîrşit – prima parte din proiectul „Tinerii dintre milenii”, „Zece basarabeni pentru cultura română”, la Editura Casa de Pariuri Literare, cu coperte şi comentarii grafice de Dan Perjovschi (mersi Cristi & Victor). Chiar acum termin traducerea care m-a măcinat aceşti doi ani frumoşi – ceea ce-mi propuneam la sfîrşitul anului trecut! Altfel, cred că-i primul an cînd n-am călătorit deloc în străinătate (nici nu-mi vine să cred aşa ceva!), dar am refăcut cenaclubul revistei Tiuk! în direct, pe viu – la Rockstadt Braşov, se numeşte CenaKLUb TIUK şi a avut cîteva ediţii absolut spectaculoase, cu Doru Ionescu de la Timpul chitarelor şi Remix & Un Cristian la prima ediţie, cu Andrei Doşa şi m.vklvsk la ediţia a II-a, Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan la ediţia a III-a şi cu Alexandru Vakulovski & Moni Stănilă la ediţia din decembrie. E aproape gata şi numărul aniversar Tiuk!, nr. 33, de 10 ani de prezenţă continuă pe internet, împliniţi acum o lună, ocazie cu care vom mai publica o antologie de proză Tiuk, la Casa de Pariuri Literare.

La sfîrşitul anului trecut mi-am făcut planuri de viitor (de care… cam uitasem) şi văd că s-au îndeplinit absolut toate. Acum e prea devreme să mă gîndesc la asta – e abia 29 decembrie, frate! –, aşa că mă gîndesc la asta mîine, cînd voi fi în drum spre casă, ohohohoho, am timp destul pînă acolo! (dar ştiu că voi publica cu siguranţă traducerea romanului „Pioniera goală” de Mihail Kononov, antologia de proză Tiuk!, romanul „Biblidioteca” şi sper să termin (dacă nu şi să public) şi a doua parte a trilogiei „Tovarăşi de cameră”. Restul e cu „poate”: poate fac şi antologia de poezie „optzecistă” (am cuprinsul, dar mai e mult pînă a deveni manuscris), poate public şi o a doua parte din proiectul „Tinerii dintre milenii” (asta depinde numai de Cristi), gata din 2001, poate editez şi o nouă carte de poezie (dar nu mă grăbesc deloc), poate publicăm a doua ediţie a cărţii lui tata, poate editez o nouă variantă a interviurilor cu victimele Holocaustului (ar cam trebui), poate terminăm cu frate-meu proiectul cu poezia adevărată, carte de poezie, semnată Vakulovski, făcută din interviurile mele cu supravieţuitorii Holocaustului, din interviurile lui cu soldaţii basarabeni care au luptat în războiul din Afganistan şi din interviurile lui tata cu supravieţuitorii foametei de după cel de-al II-lea război mondial, poaaate!)…

La Mulţi Ani ca-n visurile voastre frumoase, prieteni!

(P.S. de după ce m-am întors de acasă, în 2012 deja: am fost, totuşi, într-o călătorie foarte frumoasă în străinătate în 2011 (ehehehe, încă-n august, demuuult taareeee) - prin Turcia care de multe ori acoperă istoria Greciei antice)