Iulian SÎRBU

Cel mai enervant tic – şi atunci i-am făcut să dispară!

Sunt un om total obişnuit. Aş zice că nu am nimic special… asta dacă nu iau în considerare că am un tic cam enervant. Îmi fac vecinii să dispară. Nu printr-o magie şi nu dispar chiar de tot… în general îşi dau duhul. Vecinii care mă enervează mor. Unul singur a scăpat cu viaţă, dar e condamnat la închisoare  pentru dublu omor. Pe viaţă!

Dar mai bine să vă povestesc cum s-au întâmplat toate nebuniile astea. În urmă cu ceva ani, chiar nu are acum importanţă câţi, aveam un vecin deasupra apartamentului meu care începuse să mă enerveze. Dar nu aşa normal, să zic… mă enerva în draci. Vecinul cu pricina se îmbăta des, în fiecare zi mai exact. Şi când venea beat acasă începea scandalul. De sus se auzeau ţipete, urlete. Tot felul de zgomote neplăcute, ca atunci când îţi baţi femeia şi copiii. Gălăgia se prelungea până târziu în noapte. Degeaba am vorbit cu vecinul. Promitea că nu o să se mai întâmple, dar a doua zi o lua de la capăt. Ajunsesem la capătul răbdării şi atunci am zis cu furie: „ Să-l ia dracu’!”. Şi în câteva zile l-a luat într-adevăr. Dracu’. A fost găsit mort într-o pădure de lângă satul natal pe unde se mai ducea din când în când. Soţia şi copii au vândut apartamentul şi au venit alţi vecini care deocamdată nu prea mă enervează.

Credeţi că totul s-a terminat cu moartea vecinului? Ei aş! Ăsta a fost doar începutul!

Vizavi de mine locuia o familie de profesori ieşiţi la pensie. Oameni de o anumită calitate şi cu care mă înţelegeam bine. Dar şi-a băgat Diavolul coada şi aici. Am observat că doamna profesoară pleca des la ţară şi domnul profesor rămânea singur acasă. N-am dat prea mare importanţă acestui lucru, dar până la urmă lucrurile s-au precipitat. Dar să nu anticipez…

Într-o zi se nimereşte că eram singur acasă, soţia fiind plecată la o prietenă. Aud soneria de la uşă şi când mă uit pe vizor îl văd pe vecinul de palier (domnu’ profesor, adică). Îi deschid şi el mă invită la el să degustăm nişte vin pe care tocmai îl primise, nu mai ştiu de unde. M-am mirat, pentru că nu mă mai invitase până atunci, dar am acceptat. M-a invitat în bucătărie, zicând că acolo e mai intim. A scos o sticlă de doi litri cu vin şi două pahare. Vinul era bun într-adevăr. Am discutat cu domnul profesor o grămadă de subiecte. La un moment dat am observat că sticla s-a terminat. Eu m-am ridicat, i-am mulţumit şi i-am zis că mă retrag la mine. Vecinul nici nu vroia să audă, el mai avea chef să bea.  Mi-a zis că se duce să mai cumpere ceva de băut şi că eu să mai rămân, că nu vrea să bea singur. Cu greu am reuşit să scap de el şi să mă retrag în apartamentul meu.  Mai trece ceva timp şi se întâmplă să fiu iar singur acasă. Am auzit soneria şi l-am văzut pe vecinul de vizavi cum se clătina în faţa uşii mele. Era clar beat mangă. M-am făcut că nu sunt acasă, nu mai vroiam să beau cu el… mai ales că era evident că deja consumase suficient. Dom’ profesor, văzând că nu răspund, s-a mutat la uşa altui vecin de pe palier. Celălalt vecin nu l-a refuzat şi a mers cu el. Trebuie să precizez că şi vecinul în cauză îi trăgea cu băutura şi făcea şi  scandal de se auzea pe toată scara. Drept să vă spun ambii vecini începuseră să mă enerveze. Şi i-am trimis la dracu’! Au murit la diferenţă de o săptămână. Întâi a murit profesorul. Atac de cord. Apoi am auzit că a murit şi celălalt vecin de palier. Nu am aflat din ce cauză. Dar nici nu m-am agitat să aflu. Aveam deja trei vecini eliminaţi.

Şi atunci mi-am dat seama că am un tic enervant. Cum trimeteam (în gând, desigur) un vecin în iad, acesta se şi executa. Dar credeţi că s-a terminat ? Da de unde!

La etajul unu (adică cu un etaj mai jos de unde locuiesc eu) era o familie care avea trei băieți. Doi dintre băieţi erau în regulă, dar mijlociul apucase pe drumuri greşite (băutură, droguri etc.). Nu i-aş fi dat importanţă dacă nu s-ar fi legat de fecioru-meu, în mai multe rânduri. Pe de altă parte, de la un timp şi părinţii parcă o luaseră razna. Se îmbătau des (şi soţul şi soţia) şi făceau scandal. O dată pe săptămână dădeau petrecere pe fond de manele şi dansau de se cutremura toată scara. Începuseră să mă enerveze şi vecinii ăştia!

Tot la etajul unu mai aveam un vecin care tot îmi cerea bani ca să-şi cumpere băutură. Am făcut greşeala să-i scap odată nişte bani şi pe urmă se ţinea ca râia de mine. Asta deşi i-am explicat că nu sunt milionar şi că n-am bani de împrăştiat. Şi vecinul ăsta mă enerva!

A venit Crăciunul cu mâncărurile specifice şi cu multă băutură asociată. A doua zi de Crăciun am fost în vizită şi ne-am întors târziu acasă. Cum am ajuns m-am culcat, aşa că abia a doua zi am aflat că şi vecinii de la etajul unu au cam dispărut. Dar ce se întâmplase de fapt. Cele două familii de la etajul unu s-au certat. Fiind ameţit de alcool, băiatul mijlociu (despre care v-am zis că mă enerva foarte tare) a luat un cuţit şi l-a înjunghiat pe vecin. Tatăl băiatului s-a băgat între ei, dar băiatul orbit de furie l-a înjunghiat şi pe taică-său. Vecinul care se ţinea de mine să-i dau bani a murit pe loc. Celălalt vecin a fost luat în stare gravă de Salvare. Pe băiat l-au luat poliţaii. Până la urmă a murit şi al doilea vecin la spital. Băiatul a înfundat puşcăria. Pe viaţă.

Ia să numărăm un pic: vecinul de la trei, cei doi vecini de pe palierul meu şi trei vecini de la unu. Total şase vecini eliminaţi. Cu gândul. Nu le-am făcut nimic în rest. Pe cuvânt de onoare!

Deocamdată nu mă mai enervează niciun vecin…

Deşi ar fi câinele vecinilor de la trei. Latră cam mult! Să-l ia dracu’!