Ruxandra CESEREANU & Marius CONKAN
(Manuscris ExclusiTiuk)
În ziua de 28 ianuarie a anului 7520, anno domini 2012, într-o sticluță de parfum îngropată-n zăpadă, a fost găsit un papyrus scris cu litere mărunte de internet și numit galaxia de zăpadă. Autorii acestui papyrus nu se semnaseră, dar, după analize fosforice și arheologice, ei se dovediră a fi Ruxandra Cesereanu și Marius Conkan, nimeni alții decât creatorii Ținutului Celălalt, zidit în 7517, anno domini 2009. După experimente chimice detaliate, s-a demonstrat faptul că papyrusul galaxia de zăpadă a fost scris tocmai în clipa descoperirii lui, fapt fără precedent în lumea științifică. Papyrusul conține dovezi indubitabile despre existența reală a lumilor cosmice fractalice și a găurilor negre, fiind, în același timp, o evanghelie culeasă cu sârg de cei doi autori de pe țărmul Mării Moarte.
P. S:
Nota cosmologului: Acest manuscris dovedește cu prisosință că găurile negre nu sunt imaginare!
Nota matematicianului: În dimensiunea 7, fractalii din Ținutul Celălalt sunt cristale, dar încă mai lucrez la ecuația care unifică fractalul de cristal.
Nota arheologului: Săpăm, săpăm! Sub tone de pământ vom găsi rămășiţe ale Ținutului Celălalt!
Nota chimistului: Voi face petiție ca Mercurul Neotrăvit, de valență +3, să fie trecut în Sistemul Periodic. Un pas în plus către Premiul Nobel!
galaxia de zăpadă
într-o zi uitată și nefotografiată lolo se trezi înaintea lui spuki
își lipi fruntea de geam și zări zăpada curgând ca o galaxie inelată
fetița îl lăsă pe spuki să mai doarmă un ceas
cât să nu-i strice visul și zăpada să se aștearnă
peste orfelinatul îmbrăcat în taior de iarnă
apoi numără până la zece și zise gata
spuki dacă nu te trezești te iau cu lopata
te mânjesc pe față cu cremă de pantofi
și îți înfund în urechi coji de cartofi
spuki nu avu de ales și se trezi din visul său
cu un castel uriaș înălțat peste ape
în care nici magissa din altă poveste n-avea voie să intre
băiețelul o ascultă pe lolo poznaș și cuminte
apoi se duseră amândoi în grădina orfelinatului
se sărutară pe nas cât să nu fie păpuși prăfuite de-un veac
mâncară zăpadă și se îmbulgăriră
până când cineva de sus poate chiar doamne-doamne li se arătă în frac
și le spuse c-o voce pițigăiată și plânsă
am rămas fără îngeri faceți ceva nu mă părăsiți
tocmiți din omăt niște îngeri ca să nu mor
și mai ales ca să nu muriți
atunci lolo își sumeți mânecile de la rochiță
deși era îmbrăcată într-o pufoaică țesută cu o linguriță
și rostogoli în zăpadă niște cocoloașe de ziare
tanda-manda șopti ea spuki fă și tu ceva
literele din ziare se topiră în gheața de afară
cocoloașele scoaseră pe gură vălătuci și aburi uituci
lolo luă o greblă din plastic spuki o lopată de elastic
și-mpreună culeseră fulgi de zăpadă unul câte unul
până când umplură câțiva saci desfăcuți la gură
dar fulgii de nea nu stăteau cuminți ci forfoteau
ca într-o înghețată din văzduh ori ca într-un patinoar cu licurici
îngereii ăștia o să pară din sticlă îi susură spuki
din pricina lunecușului își vor rupe capul
ne vom face de rușine în fața lui doamne-doamne
dacă îngereii o să fie morți sau înghețați ca din congelator
mai bine le-am pune părul pe bigudiuri ca la coafor
ca mintea să le fie fierbinte și să le păstreze inima caldă
tanda-manda spuki nu mai elucubra zise lolo
nu elucudelirez ci rațiopekinez ca un fizician zise spuki
lolo se ghiduși atunci cu părul tăiat
îmbracă-mă în zăpadă să fiu omuleț cu ochi de nasturi
fă din subțiorile mele aripi de pitică răzleață
iar apoi unge-te și pe tine cu omăt până la gât
doamne-doamne o să creadă că am mâncat frigoprăjitură
până ni s-au făcut burțile de zgură
lolo am nevoie de-un liniar și de-un făraș
ca să văd de ce îngereii s-au sictirit de-un sălaș
făgăduit în cerul fără paratrăznet
apoi mă-ncumet și cerințelor tale de pitică răsfățată
cu mintea mea de fischigian bag seama că doamne-doamne a greșit
n-a ținut cont de galaxia îngereilor și de dreptul lor la vot
ci s-a lăsat singur singurel sprijinit într-un cot
nu degeaba îngereii au ales o galaxie cu bot
ca să poată spune ce vor și ce pot
cu liniarul îi măsor fruntea lui doamne-doamne când doarme
ca să-l feresc de alifiile lui lucifex și de arme
cu fărașul adun scamele din părul excelenței sale
ca să număr lumile frânte și vii
lumile care se repetă și țentripetă
lumile cu găuri mov în mijloc și alvogrado cu noroc
lumile molare cu gust de hăuri polare
lumile de busuioc pentru poeți gătitori și cu trompetă
ahoe spuki nu mai elucodelira și nu mai teorifripturiza
doar ți-am mai susurat la ureche să ai grijă la streche
tu ai vrea să fii chiar doamne-doamne îngeraș
ca să dirijezi simfonia fizico-matematicoasă a cerului cu ataș
oare trebuie să-ți dau un bobârnac și să-ți fac gaură de dovleac
apoi să te umplu cu vată de zahăr și să te mănânc
poate-așa o să-ți vină țentrifuga înapoi la țentripetă
uite chiar acum îi cânt capului tău de poețel-trompetă
vino-ți în fire scutură-te de tasmagogorii de milioane sute și mii
hai să ne preschimbăm în îngerei cu costume de schi
apoi lunecând pe scobitori și chibrituri să ajungem la doamne-doamne
și să-i spunem adevărul gol-goluț
nu mai există îngerei cu sânge nici îngerei ca în manuale
nici chiar lucifex nu mai e îngerel căzut ca la carte
chiar și el e o jucărie dată pe răzătoare
ia-ți liniarul spuki ia-ți și fărașul și măsoară-ne doar pe noi doi
fiindcă numai noi mai putem să fim îngerei și să jucăm tontoroi
zăpadă pufoasă zăpadă blănoasă fulgi cu lună soare și vânt
fă o alchimivrajă spuki fă-ne îngerei printr-un singur cuvânt
atunci băiețelul închise ochii fără să smucească și să cârtească
întrucât el era singurul cunoscător al cuvântului vindecător
care cândva o salvă și pe alisa metisa de bătrânețe și mere pădurețe
de oglinzi-urzici și lapteiureli de arici
olikups de trei ori olikups răsună în abisul ținutului nins
ca într-un patinoar pentru cântăreții la vioară
care-alunecau pe corzi de iederă fără să piară
olikups de trei ori olikups și zăpada se înfășură în inele
ca o galaxie de panglici visate și răsfirate în nopți albastre
pe când mintea lui lolo simțităia geometria lumilor de sus și de jos
ca un fractal de cristal în vitrină îmbălsămat cu miere de ficus
lolo și spuki spuki și lolo se găseau ei înșiși în centrul galaxiei de zăpadă
bezna plutea deasupra și dedesubtul lor ca o materie fără miros
spukilo de trei ori spukilo aici și dincolo
sfârșit fără margine și margine fără sfârșit
tu ești îngerașul care ar putea fi chiar doamne-doamne
al doilea lucifex cu trup de mercur neotrăvit
spukilocifex îngeraș din crin negru de latex
fie că-i vorba de-abis de vis ori poate numai de încă un manuscris
(celălalt ținut celălalt al celuilalt ținut ajuns la azimut)
cristalul spukilo se preschimbase într-o transfuzie
de alte cristale înlănțuite în acvariul cosmic
lucifexspuk lucifexlol desfăcuți din îngemânare dar și cusuți la loc
peste ei zăpada blănoasă ridicase o boltă
spukilocifex părea acum o păpușă-n capelă
căreia zăpada-i cânta în mijlocul galaxiei cu vitrinele geluite
alchimivraja se săvârși între faguri și peste genuni
până când spukilocifex se răsdesfăcu în petale
iar firidele crescură în aer ca niște temple cu mandale
chiar spukilo era mandala-cochilie din mijlocul zăpezii galactice
aici începeau apele și pământurile aici sfârșeau cerurile și focurile
care urcau și coborau prin fracturile boreale
timpul se veșmântase în spațiu și voia să piară ca să nu moară
spukilo era miezul lumilor din geometria paralunasolară
frumusețea era azotul încins în cuptoare de mentă
explodând în lăuntru ca niște grenade cu trandafir
frumusețea era materia de negru sidef în cosmosul cu stele marine
curgând de-a lungul centurii moebius până-n mansarda supermasivă
cu povești despre desfacerea pământului de timp
și despre timpul cu encefalită la miezul nopții înzăpezite pe balcon
frumusețea era o tăietură cicatrizată în care pulsa materia trecutului
ca un clavecin sfărâmat orbitând în jurul unui pulsar
frumusețea urca și cobora dinspre hăuri
egală cu sine însăși în toate cele zece cosmosuri de mătase
o tu lucifex segundo întrupat în mlădița spukilo
a ta e căderea către lumina sărată a celui din urmă abis
căci doamne-doamne dintâiul rămâne chiar și-n cenușă
o tu lucifex segundo inima sus și-aripile deschise înăuntru
ca o omidă care coase în sine tăria fostului fluture
iată steaua carnivoră cum se apropie de tine și te devoră
făcând din galaxia de zăpadă o zonă pustie și irizată
spukilo cade și cade unde hăul e umplut cu iarbă de mare
îngereii se strâng în capul lui doamne-doamne și-i susură vorbe
despre lucifex segundo care-a îmbrăcat focul în zăpadă
fozadă fozadă zăpadă fierbinte peste focul lui doamne-doamne
dintâiul care a poruncit două căderi făcătoare de lumi
mai întâi spukilocifex a plonjat într-o peșteră de gheață
dar niciun cadavru de fetiță-băiat nu s-a ivit din zăpadă
și nicio vitrină de cristal îmbibat în argint nu s-a spart
orfelinatul se zărea departe ca o galaxie îmblănită
din care nu iadul crescuse ci doar pielițe de vis
răsucite în vârtejuri de stele și comete
orfelinatul era un asteroid un meteorit vrăjit
ciocnit de pavilionul lui doamne-doamne învelit în ciocolit
spukilo ajunsese la dumnezeul albinos printr-un vehicol de iarnă
acesta era un câine-fluture c-un singur ochi ca o lucarnă
apoi spukilo căzuse fiindcă voise să zboare-n jos și să piară
dar numai ca să învie și să salveze lumea pentru a doua oară
când lucifex se prăbușise întâia dată din trufie interstelară
lumile se juliseră și îngenuncheaseră cu aerul lor de stafie
dar acum lucifex segundo nu mai era mascotă pentru nimic
însuși doamne-doamne din scorbura lui îl mângâiase și-l alintase
ca pe un pui de dumnezeu înmiit
or după cum avea să vestească legenda de staniol din ținutul celălalt
trei magi s-au ivit când lucifex segundo s-a prăbușit
cei trei regi au strâns la piept copilul spukilo și l-au tămăduit
cu aur smirnă și tămâie la praznicul făcut luminos într-un fagure cosmic
apoi cei trei vrăjitori au șoptit despre ospățul de dincolo de mormânt
și-au mai murmurat cu glăscioare ieșite din nebuloasă
înviat-a lumea prin spukilo toți îngereii au zburat în zări și-n tării să vestească
morții nu mai sunt în groapă ci s-au trezit iadul a fost nimicit
prin spukilo iertarea lumii pentru ultima dată a răsărit.