Mihail VAKULOVSKI
„Tovarăşi de cameră. Student la Chiţinău”,
rockman editat la Cartea Românească, 2011
(fragmente citite la FILB 2011)
WC-ul era o cameră unde nu era indicat să intri prea des şi, mai ales, să nu întîrzii prea mult pe-acolo. Deşi se făcea curăţenie zilnic, era o putoare care-ţi intra în haine şi-n piele şi de care scăpai ceva mai greu, oricum, trebuia să te plimbi după aceea vreo juma de oră prin parc ca să-ţi iasă mirosul din haine, iar pînă la facultate ajungeai în 15-20 de minute. Chiuvetele erau foarte murdare, luam cu noi multe ziare, pînă am învăţat tehnica de la Zinu. Nu închidea niciodată uşa. Se căca şi fuma, făcea bule din fum, trăgea băşini, medita. La început e cam greu. O dată mi-a alunecat piciorul şi m-am sprijinit cu mîna, care nimerise în WC... M-am spălat de 70 de ori cu săpun pînă am pus mîna pe mîncare. Mîna dreaptă.
- Noroc.
- Noroc.
- Şi mai faşi? Tot cu-aşeea?
- Tăt normal. Tu?
- Ghini, ei hai cî mă grăghesc.
- I hai, ghini cî-i ghini. Poka. Transmite-i privet lu podrug-ta darî.
La facultate WC-ul pentru bărbaţi era în capătul coridorului de la etajul II, era haios să-i vezi pişîndu-se, băşindu-se şi căcîndu-se pe profii atît de constipaţi ştiinţific la ore. Lui Mizzi îi plăcea să-i salute ţipînd: „Bună ziua, Vitalii Zaharîci! Ce mai faceţi? A?”. „Bună ziua, tovarăşu Zagaescu. N-aveţi mai multă hîrtie?”. Pentru aşa ceva erau numai bune conspectele lui, blea. Iată cum începe conspectul la „Limba moldovenească contemporană. Fonetica”. Lector: Zagaescu Vladimir Cuzmici. Prima lecţie: Introducere (6 octombrie 1989): „Clasicii marx.-len. au dovedit că lb. e un fenomen social. V.I. Lenin defineşte lb. ca cel m. important mijloc de comunicare între oameni. F. Engels: „Necesitatea comunicării apare pt I dată în procesul muncii colective”.”. Iată, sub conspectul lui Zagaescu, şi „Introducere în teoria literaturii” cu docent Elena Zău. „I-a lecţie. 5.X.89. Bibliografie:
1) K. Marx şi F. Engels
2) V.I. Lenin, „Despre lit. şi artă”
3) Program PCUS
4) Materiale ale congres. 27 al PCUS
5) Abramovici, „Intr. în t. lit”, § 1-4
6) Timofeev L.I., „Bazele t. lit.” (rusă)
7) Nicolaev, „Intr. în t. lit”. (rusă)
8) L.I. Curuci, Busola filologului cercetător”.
Colea avea un hobby care-l concura pe al lui Mizzi – se ducea cu paşi mici, ca să nu fie auzit, pînă la uşa cabinei şi trăgea tare de mîner. Şi aşa cum uşile nu se puteau încuia, spectacolul era garantat. Nu-mi amintesc vreun caz să nu fi tras afară vreun prof, că se ţineau de mîner, în sens că e ocupat, erau smulşi cu pantalonii pe vine, dar nu reuşeau niciodată să vadă cine e vinovatul, nu ştiu cum, dar n-au prins bagabondu’. Şi, oricum, nici măcar nu-l puteau bănui pe Colea, cum să facă tovarăşu’ Colea aşa ceva? Colea, foarte sobru, era plin de poante. Ajungînd în apartamentul unei tipe, şi-a zis să facă cunoştinţă mai de-aproape, doar că fata se visa deja măritată şi n-a vrut să se fută pînă Colea n-a zis că o ia. „Da’ mă iei?” „Te iau”. Iar după, Colea s-a îmbrăcat şi s-a îndreptat spre ieşire. „Păi de ce pleci?”, l-a întrebat fata. „Plec acasă” – „Nu vrei să rămîi cu mine?” – „Nu” – „Păi n-ai zis tu că mă iei?” – „Şi nu te-am luat?”. Cel mai rău însă a păţit-o rectorul, dar în WC-ul din blocul central. Domnu’ se căca ca omu’ şi deodată i se năzare ceva negru şi îngust şi BUF! s-a trezit abia la spital. Măcar a scăpat de-un şters de cur, l-au şters surorile medicale. Pînă la urmă s-a dovedit că i-a futut un ciocan în cap un prof de matematică, nu ştiu ce-o fi avut de împărţit, cert e că l-a pîndit cînd s-a dus la WC, a intrat în cabina alăturată şi cînd a auzit băşinile stimabilului rector, a urcat pe WC, s-a întins peste peretele ce despărţea cele două cabine şi i-a futut un ciocan în cap. Păcat că l-au prins, m-am interesat şi era un prof foarte bun, poate că de la asta şi i se trage. Atenţie, se trage! Era prieten cu Osadch al nostru, să-i fie ţărna uşoară. Osadch, săracu’, avea vreun metru şi 50, zicea: „Cînd eram eu înalt, tînăr şi cu părul negru dormeam la catedră, chiar pe masa asta, mă culcam pe Femeia Moldovei şi mă înveleam cu Tineretul Moldovei”. Cînd aţipea cineva la el la lecţie, venea încet, uşor şi îţi zicea la ureche, în şoaptă: „Dormi iubito? Somnu-ţi dulce!” Haios moşu’, avea un salut „osa”, ridica palma la tîmplă şi zicea „Salut – Salut”, ne plăcea cum salută şi, înainte de lecţii, făceam un şir, de la troleibuz pînă la intrarea în facultate şi îl salutam, tot drumul numai „Salut-salut, Salut-salut”, îi făcea plăcere, „Salut – Salut! Ce mai faceţi, măi băieţi?!” Decanul de atunci, Puric, avea vreun metru 90, îţi dai seama cum trebuia să-l salute, cu mîna la tîmplă. Odată s-a împiedicat de scări şi a căzut, 2 metri la orizontală, intra Osadch: „Salut-Salut”, şi a făcut o plecăciune pînă în pămînt, zîmbind cu poftă: „Salut-Salut, ce mai faceţi, tovarăşe decan?”
(…)
A venit vremea schimbării. Schimbăm comunismul de atunci pe comunismul de acum, moartea care moarte n-are cu viaţa care n-are viaţă, URSS cu R.Moldova-R.Uzbecă, R. Ucraineană, R.Lituaneană, R.Gruzină, R.Armeană, SUA, NATO, UE. Îl schimbăm pe Lenin („Schimb 100 de intelectuali pe-un electrician”) cu Stalin („Este omul – este problema, nu-i omul – nu-i problema”), pe Stalin cu Gorbaciov („Trăiască perestroika!”), pe Gorbaciov cu Snegur („La muncă, prieteni, la muncă!”) & Ştefan cel Mare („Moldova nu este a noastră...”), pe Puşkin cu Eminescu, pe Maiakovski şi Şolohov cu Vieru şi Păunescu, ne uităm în Piaţa Roşie şi-n Piaţa Victoriei, rămînem saşii. Înlocuim boxerii cu tanga, cravata pionierească cu cravata, schimbăm grafia, literele la maşinile de scris, maşinile de scris cu computerul, computerul cu laptopul, scrisoarea cu e-mailul, cărţile de hîrtie cu cărţile pdf, cinematograful cu filmele de pe CD, CD-urile cu DVD-urile, DVD-urile cu stickurile, stickurile cu hard discurile externe, poşta cu net-ul, ziarele şi revistele – cu revistele web, cvasul cu ceai, ceaiul – cu cafea, cafeaua – cu marijuana, marijuana cu extasy şi cocaina, telefonul – cu celularul, celularul cu iPod-ul, schimbăm accentele, schimbăm steagul, patria, ţara, limba, imnul, uităm să ne schimbăm ciorapii, ba da, îi schimbăm între ei, schimbăm idolii, şefii, tiranii, dictatorii, ne ducem la vot din 4 în 4 ani şi punem botu’. Ne schimbăm dizidenţii pe DJ-ei. Schimbăm muzica, schimbăm timbre, dizidenţii se întorc acasă, intră în partide politice extremiste şi devin ultranaţionalişti, anticomuniştii convinşi din sistemul comunist intră în noile partide comuniste, vedetele porno intră în Parlamentul European, armata SUA intră în Irak, părinţii ne intră în pămînt. Schimbăm Mioriţa cu Oaia Dolly. Schimbăm banii, textul şi imaginile de pe bani, schimbăm aerul, ne schimbăm iubitele, între noi, prietenii, dar şi între noi, bărbaţii, oriunde am fi, le schimbăm pe VIP-uri gonflabile, cu animale, cu alţi bărbaţi, le lăsăm în casă singure cu vibratoarele, facem schimb de mame, de sex, schimbăm dinţii de lapte pe coroane, ne punem coroane pe cap şi pe mormînt, ne schimbăm cu locul, dimineaţa ni se scoală pula fără să vrem, dimineaţa trebuie să te duci la WC şi să te pişi, dimineaţa îţi trimite un link din viitorul inevitabil şi îţi pute gura, dimineaţa trebuie să zici „Bună dimineaţa” şi nu „de ce pula mea m-am trezit aşa devreme” şi trebuie să ţii furculiţa aşa şi lingura aşa şi aşa, nu aşa sau aşa, fiecare face la ce se pricepe cel mai puţin.