Alexandru VAKULOVSKI

 Supravieţuitorul Palahniuk

Dumnezeu.

Satana.

Ieri. Azi.

Eu. Tu. El.

Ea.

Biblia.

Reţete.

Sinucidere.

Rob.

Pastile.

Terorism.

Supravieţuire.

Glamour.

Ea.

Masturbare.

Superstar.

Sinucidere.

Futai.

Biblie.

Pete.

Supravieţuire.

Urme.

Avort.

Naştere.


Sumar.

Prefaţă.

Cam astea sunt cuvintele cheie ale romanului Supravieţuitor de Chuck Palahniuk, care a ales o structură destul de incomodă, pentru că a început cu sfârşitul. Personajul principal e un sectant sinucigaş ce se află într-un avion pe punctul de-a se prăbuşi. Şi în ultimele lui momente îi auzim povestea vieţii – un fel de bildungsroman ce începe cu prezentul pentru a coborî cât mai adânc, nu doar în trecut, ci şi în subconştient. Primele capitole ale romanului sunt pline de reţete culinare şi reţete de ştergere a petelor – tocmai pentru a ţine cititorul, de a nu-l plictisi, dacă din start tot a primit finalul.

A doua parte a romanului e o excelentă critică a societăţii de consum în care trăim, care se ţine doar pe falsuri şi pe pastile. Aşa Palahniuk reuşeşte să-şi facă din cititor un complice, îl bagă în pielea Supravieţuitorului – personajul principal al romanului. Prin Supravieţuitor Palahniuk probabil a câştigat un pariu cu sine: să scrie un roman cu o tehnică aproape imposibilă pentru timpul nostru. Aşa a câştigat timp sau chiar timpul. Supravieţuitor e un roman excelent de citit la sfârşitul lumii.

Chuck Palahniuk, Supravieţuitor,

Ed. Polirom, Iaşi, 2009