Tatuaje

Mihail Vakulovski

Greva tăcerii

„Greva tăcerii” de Raluca Ciochină e o carte de poezie compusă din durere, frică, amintiri obsesive şi tăioase, din multe goluri şi din foarte, foarte multă tăcere („simt cum cineva îmi bate cuie în gît ca să tac”). E o grevă a tăcerii tatălui („cînd tata face greva tăcerii / nu am voie să aprind lumina / cum nu am voie să rup florile-n parc / sau să calc pe iarbă”), înfricoşător pentru eul poetic feminin, care trăieşte nevoia – dar şi frica – de un (alt) bărbat… Cartea începe cu un poem care dă speranţă cititorului că eul poetic feminin adolescentin se va rupe din mrejele mamei şi îşi va trăi viaţa fără cenzură („mamă, tu nu ştii nimic despre mine / cine sînt şi ce-mi amintesc / povestea trebuie spusă în tăcere / pentru că niciuna din noi / nu mai poate înţelege cuvintele”), dar se încheie foarte, foarte trist („tata a zburat în cer / mamaia încă mai trăieşte / are dinţii în pahar şi de frică stă cu oliţa sub scaun / acum e doar bătrînă / acum o să fie bine”).

Raluca Ciochină scrie o poezie a obsesiilor şi durerilor din copilărie, în care mama şi tata sînt – inevitabil – personaje principale, exact mama care nu o mai cunoaşte şi tata care „e monstrul cu şapte capete / care mă devorează în tăcere”, în a cărui casă „copii cu feţele murdare se-mbrăţişează / în tăcere pînă adorm”, pentru că „nu le spune nimeni nici o poveste”. O poezie flash, o poezie blitz, scurtă, exactă şi precisă, care nu poate fi creată de cineva care n-a scris cîndva poezii interminabile, foarte lungi, dar care a ajuns la concluzia că ce spui într-un roman poţi transmite şi printr-un poem lung, dar mai bine spui asta printr-un poem foarte scurt, dar plin de forţă şi de viaţă. Iată ce declară Raluca Ciochină în interviul realizat de Un Cristian, care poate fi citit pe site-ul editurii Casa de Pariuri Literare, unde a apărut cartea: „la început scriam poeme foarte lungi – din care astăzi au rămas trei-patru versuri”…

„Greva tăcerii” de Raluca Ciochină e o carte trăită, puternică şi foarte bine scrisă, o poezie existenţial biografică (asta amintindu-mi în primul rînd de poemele lui Cristian Popescu), de aceea chiar sînt foarte curios ce urmează în bibliografia Ralucăi Ciochină, aştept următoarea carte a poetei constănţene cu interes şi cu încredere.

Raluca Ciochină, „Greva tăcerii”,

Ed. Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2011