Tatuaje

Mihail VAKULOVSKI

Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli

„Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli” (Ed. Tracus Arte, 2011) de Alexandru Potcoavă e un scurt roman despre evenimentele din decembrie 1989, văzute de la firul ierbii, într-o cheie ironică, acută, crudă şi cinică. Alexandru Potcoavă reconstituie minimalist, folosind dialogul chiar mai mult decât într-o piesă de teatru.

Romanul e structurat pe capitole ce funcţionează în paralel şi formează două linii de subiect. Pe de o parte sunt muncitorii care s-au instalat de dimineaţă la birt şi-o ţin tot în bârfe, aluzii sexuale, textuale şi slogane, schimonosind proverbe şi refăcând şlagăre într-un intertext bahic dezlănţuit. În acest timp, de cealaltă parte a... baricadei, copiii acestora, sătui de corvoada statului la cozi, primesc picătura - de lapte - care le umple paharul. Cât din toate cele întâmplate în ’89 a fost provocare calculată şi premeditare a unora de sus şi cât reacţie spontană a populaţiei nu vom afla probabil niciodată, dar, revenind la roman şi cum din joacă se poate orice, până la a se dezlănţui anarhia sunt doar câţiva paşi, pe care, desigur, oamenii mari – miliţienii şi şoferul camionului de lactate – îi fac mai repede. Singurul aliat al celor mici, care reface simbolic legătura între generaţia interbelică şi „golanii” sătui de comunism, e moş Petre, fost locotenent în armata regală, trecut ca prizonier prin Siberia şi, apoi, ca „duşman al poporului”, pe la Canal. La prezentul naraţiunii un om al străzii, bătrânul încearcă să-i apere pe copii de organele de represiune, făcând apel şi la cunoştinţele căpătate pe Frontul de Est, printre care prepararea unui cocteil Molotov. Dacă o asemenea sticlă incendiară termina un T 34, ce şansă poate avea un Aro de miliţie? Copiii mor într-o luptă halucinantă până la unul, ce se refugiază cu moşul în canal - în underground, nu? - iar taţii lor îl primesc la masă - fără să ştie, totuşi, întreg adevărul - pe cel care le are fiii pe conştiinţă şi nu pierd ocazia să profite de... zorii neocomunismului apăruţi pe seară („- Şi nouă ce ne iese? / - Certificate de revoluţionari şi alte acareturi. Îi bine? / - Iliescu-apare, soarele răsare!”).

Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli e o proză antrenantă, cu destul umor pentru lumea încrâncenată dintr-un loc nefericit (şi atunci, şi acum) pe care o surprinde Alexandru Potcoavă, o carte ingenioasă despre istoria recentă care încă se scrie.

Alexandru Potcoavă, „Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli”,

Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2011