Tatuaje

Mihail Vakulovski

Frica lui George circulă prin subteran

„Frica circulă prin subteran” este volumul de debut (se pare) al lui George Chiriac, apărut la editura bucureşteană Casa de Pariuri Literare (2011), volum din care aflăm despre autor că s-a născut la Oneşti, în oraşul Nadiei Comăneci, şi că e student la Biologie în oraşul lui Bacovia. Un volum cu un titlu sumbru, înfrigurat şi cacofonic, cacofonie pe care postfaţatoarea Nora Iuga o evită elegant pe coperta a IV-a a cărţii, unde o găsim şi pe Ada Milea, care spune că atunci „cînd toţi văd un iepure izbit de tramvai, George vede iepurele trecînd prin tramvai. Alice zîmbeşte cu o mie de păianjeni între dinţi şi sîntem în wonderland, la Bellu. Primim scrisori din subteran. „Să ai încredere, George, în fotoliu scheletul tău se vede ca-n radiografie”, îi spune „fata ciudată/împăturită în sîrmă ghimpată”. O carte cu mult intertext în care abundă nume populare, culturale, geografice, cinematografice, dar şi multe fiinţe episodice care umplu de viaţă textele şi cartea în culorile copertei, gri şi verde închis. E, într-adevăr, o frică în poezia lui George Chiriac, care circulă, doar că nu prin subteran, cum sîntem anunţaţi în titlul volumului, ci prin interior, ca şi dorinţele, cum e şi firesc şi chiar normal, de altfel. Dorinţele care „strălucesc pe întuneric”. Frica e o stare general umană, iar George Chiriac ştie să transmită stări folosind foarte puţine cuvinte („ştii întunericul / scărilor de bloc”), iar iepurii din carte nu sînt doar... simbolici şi intertextuali. Eul poetic este neastîmpărat, trist şi distrat, speriat şi gălăgios, sună ca un clopot, cum ar zice Cristian Popescu („sînt un radio cu sonorul dat foarte tare”). Se pare că George Chiriac vrea să ia din start o mască de băiat rău, se bagă în cimitir cu o gagică destul de misterioasă sau, cum îi spune Nora Iuga, stranie, şi încearcă să facă fel de fel de chestii mai mult sau mai puţin bizare, care să şocheze cititorul, întorcîndu-se iar şi iar la Bellu, volumul debutînd cu poemul „Primul poem la Bellu” şi încheindu-se cu „Ultima sosire la Bellu”. Dar nu cred că acela e teritoriul lui, pentru că eu ca şi cititor nu simt forţa şi convingerea celor spuse de eul liric. George Chiriac scrie bine şi asta e cel mai important, cred că încă-şi caută tema – nu şi stilul –, că forţa lui e în interior, în stări şi sentimente, nu în bacovianism, subteran şi underground, unde amicul Jack, personaj secundar, e mai stăpîn pe situaţie decît eul poetic. Fireşte că atitudinea contează, dar mai important de atît e să te simţi bine în pielea ta, să fii poetul potrivit în stilul propriu & tema potrivită. Cred că „Frica circulă prin subteran” e un debut OK, aşa că aştept de la George Chiriac un viitor proiect în care să nu mai intre frica sau dacă intră – s-o simt şi eu, cititorul!

George Chiriac, „Frica circulă prin subteran” (poezie),

ed. Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2011