Iulian CIOCAN
Viitorul
În Republica Moldova viitorul e o certitudine numai pentru cohorta mahărilor, superbogaţilor şi marilor guvernanţi. Într-un interviu acordat recent postului de radio Europa Liberă, un parlamentar italian ne lămurea că Moldova, fiind un stat sărac, are nevoie de investiţii. Însă, preciza deputatul italian, nimeni nu va dori să investească acolo unde viitorul este incert.
Acum voi face o paranteză după care voi reveni la viitorul sigur pe care şi-l doreşte investitorul. Vasăzică, impresia mea e că din 1991 încoace, pentru simplii muritori din Moldova, VIITORUL a devenit o mare enigmă sau e ca şi inexistent. Fiinţa umană simte în mod firesc nevoia de a-şi plănui viitorul. Omul vrea ca eforturile şi realizările sale să aibă o continuitate. Dar cum poţi să-ţi plănuieşti viitorul într-o ţară înghiţită de sărăcie şi de corupţie, într-o societate dezagregată ce seamănă cu jungla? Păi, nu ai cum. De aceea, în Republica Moldova viitorul e o certitudine numai pentru cohorta mahărilor, superbogaţilor şi marilor guvernanţi.
Discut deseori pe Facebook cu prietenii şi colegii de clasă împrăştiaţi pe toate meridianele lumii. Un prieten stabilit acum în Canada, deşi se descurca binişor în Moldova, a părăsit-o în cele din urmă fiindcă nu întrezărea un viitor pentru copiii lui. Acum, în îndepărtatul Vancouver, omul e fericit: progeniturile sale au un viitor luminos!
Un coleg, care fusese odată dentist la o policlinică din Chişinău, acum are cabinetul său stomatologic într-o ţară vest-europeană şi e fericit: viitorul i se pare sigur, zice el, pentru că acolo nu ai absolut nici o problemă dacă îţi faci bine meseria şi plăteşti impozite.
Un alt prieten, din Londra, mi-a povestit că a avut niscaiva emoţii, cînd nişte indivizi revoltaţi-excentrici au început a distruge pe neaşteptate maşinile şi vitrinele magazinelor în capitala Angliei. Cu toate acestea, omul nu vrea să se întoarcă în spaţiul liniştii absolute, adică în Moldova. Zice că în Londra viitorul său e mai sigur.
Şi atitudinea asta poate fi înţeleasă. Moldova din ultimii 20 de ani e un spaţiu al provizoratului, un loc în care lucrurile se fac de mîntuială, în grabă, tocmai pentru că viitorul e incert. Să te implici în realizarea unui proiect grandios care să dea roade peste ani e de-a dreptul neserios într-un mediu în care mai toţi caută profitul imediat.
Revenind la investitorul care vrea un viitor sigur, e normal să ne întrebăm: dar cum poate avea această siguranţă investitorul străin într-o ţară în care o sumedenie de indivizi au pierdut-o cu desăvîrşire?