Ţinutul Celălalt
de Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan
Ruxandra CESEREANU s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. Actualmente este conferenţiar la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia a susţinut ateliere de scriere creatoare în poezie şi proză (2002-2010). Este, de asemenea, redactor-şef adjunct la revista de cultură Steaua.
A publicat următoarele cărţi de poezie: Zona vie (1993); Grădina deliciilor (1993); Cădere deasupra oraşului (1994); Oceanul Schizoidian (1998, 2006); Femeia-cruciat (antologie, 1999); Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (2002); Kore-Persefona (2004); Coma (2008). În colaborare cu Andrei Codrescu a publicat Submarinul iertat (2007).
A publicat următoarele cărţi de proză: Călătorie prin oglinzi (1989); Purgatoriile (1997); Tricephalos (2002); Nebulon (2005); Naşterea dorinţelor lichide (2007); Angelus (2010)
Marius CONKAN s-a născut în Năsăud, la 27 februarie 1988. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o (nivel licenţă şi master) în 2011. A participat la toate atelierele de creaţie din cadrul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului. Actualmente este doctorand în Literatură Comparată, cu o teză despre lumi alternative. A publicat volumul de poezii Soporia (2009).
Ţinutul Celălalt e o poveste despre un băieţel şi o fetiţă bolnavi de sindromul Down, care trăiesc într-un orfelinat şi construiesc la nesfârşit lumi compensatorii, din care nu se mai poate ieşi decât într-un alt ţinut. Nu este vorba, însă, despre un ţinut mental, ci despre unul al inimii în inflaţie, în care inclusiv creierul devine inimă. Ţinutul Celălalt (The Otherland) ar putea fi pentru vremurile noastre, ceea ce, odinioară, au fost Wonderland, Neverland, ţinutul lui Oz, planeta Micului Prinţ ori Narnia, lumi cu care, de altfel, ţinutul celor doi prichindei interferează. Cu mici excepţii, această carte a fost scrisă într-un an (2008 – 2009).
I-am cunoscut pe Spuki şi Lolo în după-amiaza de 11 mai 2008, la sfârşitul unui atelier de scriere creatoare, când s-a ivit, pe nepusă masă, ideea împărtăşită a celor doi copilaşi şi a felului în care încearcă ei să străbată lumea din lăuntrul lor, dar şi pe cea exterioară, dincolo de nelinişti şi oprelişti, cu jucăuşenie, umor, ironie şi chiar cu bucluc.
nu vă faceţi grigi
în magazie e întuneric lolo mi-e teamă
îngerii au ochii din nasturi şi sforăie
un marinar şchiop în dulap
prinde fetiţele prefăcute-n rochiţe
ferestrele-s din zahăr ars pentru totdeauna
n-ai să găseşti lolo printre jucării nici luna
nici lamele de ras ale lui tati
baubau nu va intra aici niciodată
el se sperie de jucăriile moarte
pe care tu ştii să le repari cel mai bine
nu erau lebede ci omuleţi din desene animate
căutând-o pe mami în magazie
omuleţi care vor să doarmă printre jucării
să-ţi înghită agrafele şi pantofiorii cu sclipici
spuki vei muri de nebunie
lolo vei ajunge-n vis
spuki nu are bani de avion
mami s-a supărat pe el
doar îngropat într-o jucărie
voi putea să-ţi cânt
să mă auzi din depărtare
mâncând pufuleţi şi bucurându-te de soare
doar având inima în pământ
tu mă vei roade ca pe nişte bomboane
vei crede că moartea va veni cu pompoane
lolo moartea miroase a fantome din abecedare
şşt jucăriile au gust de lămâie
de hubba bubba mentolată pe care-o lipesc de codiţele unei păpuşi
lolo se-nchide-n dulap iar eu într-un ciorap
amândoi ne spunem poveşti de demult
george era salvator cel mai bun a văzut o păsărică roz şi george l-a văzut şi a văzut un peşte în apă şi piştişorul muţumeşte că l-a salvat şi se leul cel rău să aproape de familia lui george a văzut nişte frunze şi a dus la familie şi se a tănit cu o femeie fumoasă şi a vut o rochie bastă şi s-au măritat şi pă ună a arătat lumea lui şi a făcut nişte copilaşi o fetiţă un băieţel şi o fată george s-a suit pe un lefant şi s-a tâlnit cu nişte maimuţe şi i-a spus ce cauţi în pădure mă pimb şi s-a uitat la nişte frunze şi lefantul l-a ascultat lefantul s-a dus undeva cu george în o peşteră mică şi s-a tâlnit nişte copilaşi mamă tată şi bunică george s-a dus o case şi s-a dus acolo şi a văzut cerul foarte fumos a văzut şi soarele şi s-a dus la uraş şi a tânit nişte oameni şi era şeful lor şi pă ună el i-a spus la oameni că nu vă faceţi grigi o să vă salvez
după ce lolo şi spuki şi-au spus poveşti
jucăriile moarte au strigat la ei
ne e somn vrem să visăm ciocolată
îngeri atârnaţi de furtun
lolo şi spuki nu au fumat niciodată tutun
doar alte ierburi pe care mami le arunca pe fereastră
lolo în pantalonaşi spuki-n rochie albastră
priveau curcubeul
lolo era lângă mine
cu drăcuşorii din pachetul de ţigări
mami nu poate străbate uscaturi şi mări
nici dacă sufletul ei ar fi din benzină
lolo e fetiţă rea
vrea să fie acadea
cu oase de plastic
mâna stângă de elastic
vrea să mă ştie viu
sufocat în vitrină de baubau
lolo ochii mei străpunşi cu ace
cad peste jucăriile din magazie
piele pe funie ghimpată
trompă de hipopotam şi venin
în magazie nu e doamne-doamne ci baubau
deşi el nu vine aici niciodată
fiindcă nu a mâncat ciocolată
lolo o să ajungă mămică
iar eu tătic şi bunică
amândoi ne vom juca tontoroi
vom zbura pe-un măturoi la doamne-doamne
moartea să nu ne intre în oase
să mănânce cu noi pufuleţi
să-şi prindă-n codiţe scaieţi
să strige tare-tare
că lolo şi spuki sunt cuminţi
nu scot limba jucăriilor moarte
nu lovesc păsările din magazie
nu aruncă după doamne-doamne cu ace de gămălie
lolo şi spuki sunt cuminţi
se spală în fiecare zi pe dinţi
după ce mănâncă pământ şi bomboane
în magazia din care nu vor ieşi niciodată
lolo va fi băiat spuki o fată
se vor juca amândoi tontoroi
cu lebedele-nghesuite-n coşul de gunoi
cu îngerii fără vată în nas
cântând la iarbă şi contrabas
cântece de adormit copii pe vecii
dar deodată răsări
un moş crăciun beat
care le-a spus lor aşa
lolo i-o gărgăriţă mireasă
se va face croitoreasă
va ţese cerul în bucătării
va pofti la luna tăiată felii
va muri jucându-se cu drăcuşori
căzuţi pe-nserate din nori
spuki i-un băieţel cam tembel
nu se va mărita niciodată
va fi hoinar prin şopârliţe
se va îneca în pieptul lui baubau care face miorlau
lolo şi spuki l-au aruncat pe moş crăciun din magazie
apoi s-au hotărât să plece departe
unde jucăriile sunt frumoase
şi îngerii nu au ochii din nasturi
spuki a lăsat-o pe lolo să-i intre în piept
ei au pornit în căutarea lui doamne-doamne înalt de câţiva metri
au spart ferestrele din zahăr fiert
au dat foc jucăriilor din magazie
au scos ochii îngerilor fără vată în nas
i-au pus lui moş crăciun compresă cu gheaţă
spuki în pieptul tău e multă lumină
animăluţele de pluş fac oac oac
lolo primeşte în dar un copac
e soare tare şi ard
în pieptul lui spuki am intrat
inima-i galbenă cu raze
are portiţa deschisă
în pieptul lui spuki am intrat
ca să alung de tot moartea la amiază
dar nu mai vreau moarte nici pe-nserat
case de nisip m-au lovit la intrarea în inimă
cu ferestre ovale şi uşi de pitic
fructe din alte lumi venite
curgeau strivite prin pieptul lui spuki
le-am mâncat pe toate până m-am săturat
am făcut foc în pieptul lui spuki
am aprins lemnele tăiate vara trecută la orfelinat
mi-am încălzit mâinile
am pus rochiţa pe jar
şi pantofiorii cu sclipici i-am ars de tot
era bine şi cald în inima lui spuki
o auzeam cum bate tic-tac
am adormit şi am visat
am visat am visat
un ţinut galben cu munţi verzi
două oceane cu nisip alb
animale sălbatice cu blană galbenă şi stele verzi
o junglă murdară de ciocolată
fără îngeri cu ochi de nasturi
fără moş crăciun alunecând pe furtun
fără magazia cu jucării
fără tanti fără baubau
doar lolo şi spuki trăiau acolo
şi nu mai mureau
doar lolo şi spuki locuiau în casa de nisip principală
de la intrarea în inimă
mâncau toată ziua ciocolată
ştiind că dacă se vor despărţi vreodată
baubau se va face uriaş şi gras
îl va învinge pe doamne-doamne
şi-i va pune piedică să cadă în nas
e soare tare şi ard
miroase a zahăr fiert cu bulbuci
prind cu agrafe penele lebedelor
îi torn lui tati suc de portocale în pahar
mami e supărată şi zboară cu avionul la polul nord
spuki îţi dau bomboane pufuleţi pompoane scaieţi
tu eşti omuleţul meu din desene animate
tu eşti jucăria mea în pantalonaşi
tu eşti curcubeul meu cu benzină
stau în pieptul tău şi-ţi dau foc
mănânc din tine eşti ciocolata mea
eu n-o să ajung mămică
şi nici spuki vreo bunică
e soare aici un ţinut galben cu munţi verzi
oceane cu nisip alb
animale sălbatice cuminţi fierbinţi
cu blană şi stele o junglă
tu eşti acadeaua mea
inima ţi-o mănânc
am visat am visat am visat
un ţinut galben şi spuki fierbinte cuminte
cu blană stele şi munţi verzi
o junglă şi mult nisip alb
păsările din magazie au adormit
ochii lor nu mai sunt împunşi cu ace de gămălie
gărgăriţă croitoreasă mireasă
nu mă voi mărita niciodată
decât cu spuki de ciocolată
din ţinutul galben nu vreau să mai plec
pune-mi compresă cu gheaţă pe frunte
fă-mi cadou un copac
trăiesc în junglă printre animale sălbatice
ele au blana galbenă
ele n-au dinţi în gură
ele nu vor să mă omoare
spuki inima ta mâncată de mine mă doare
am visat am visat am visat
cum omuleţul din desene animate
locuieşte cu mine în junglă
pădurea tropicală copacii de nisip alb
stelele îmblănite
oceanele vălurind gălbenite
spuki visa că visez un ţinut departe de orfelinat
intrând acolo prin portiţa din inima lui
ciocolata mea fă-mi cadou un copac cu păsări de hârtie
moartea a curs de tot prin furtunul de la aragaz
şi a explodat în bucătărie
în pieptul lui spuki e cald şi bine
e soare tare şi ard
pune-mi compresă pe frunte
doamne-doamne nu te ascunde
stai cu noi aici fii tătic şi bunic
pentru copilaşii tăi de ciocolată
lolo şi spuki care nu vor muri niciodată