Andrei Doboş

Inevitabil

Ed. Casa de Pariuri Literare, 2011

 

Născut pe 6 august 1984 în Turda. Studiază Litere la Cluj, iar în timpul studen- ţiei este redactor al revistei Echinox. Debut editorial cu volumul de versuri mănăştur story (Editura Vinea, 2007 –

premiul „Iustin Panţa” pentru debut, 2008). În 2009 îi apare carnetul Apă tulbure, antifoane etc. (Biblioteca de poezie). Este membru al clubului de lectură „Nepotu’ lui Thoreau” şi al clubliterar.com.

 

Auriu

 

Seara la sfîrşitul unei săptămîni ploioase

Pisici, oameni agale prin curţi, şnurul flutură

Balans pe frunzele uriaşe stropii încă nu s-au uscat, pe cabluri ţopăie

Vrăbii alte vrăbii ţiclenii sînt în solfegiu în curbură

Auriu se usucă păianjenii ţes pisicile cerşesc atenţia

În cele două emisfere ţiglele au roşu intens alb intens uzina dezafectată

Prin curte oamenii îşi fac treaba cu grijă

Cu intensitate pînza mereu dinspre extremităţi spre centru spre bulbul

alb

Intens cu toate cele opt picioare

Pînă la capăt păianjenul te va proteja

Şnurul flutură în vînt o vibraţie în nori vată de zahăr

În spaţiu ce se suprapune seara la sfîrşitul unei săptămîni ploioase

Cînd vine seara odată cu vîntul rece printre brazii din deal în jos

Nu e vis somn intens balans pe frunze ochi dulci.

 

 

 

Orbul din ce în ce mai adînc oarecum mai aproape

Foşnetul celor ce-au fost şi puţin, însă numai puţin, mai sînt

Cît să-şi agaţe cîrligele de pereţi, cît să-şi prindă ventuzele pe

Stratul de igrasie. (Un şuvoi se duce mai departe

O felină cu blana lungă îşi trece laba prin valuri

De cîteva ori apoi tresare ca şi cum ar fi trăit un pericol închipuit

Şuvoiul curge mai departe ce auzi ce vezi

O creatură cu urechi lungi scoate capul din scorbură

O pasăre uriaşă zboară şi ţipă scurt pe deasupra

Copacii înalţi şi bătrîni un peşte sare din apă stropeşte departe

Din ce în ce mai adînc oarecum mai aproape

Ceaţa miroase a fum pămîntul de sub picioare nesigur)

Ochii care privesc nu se pot identifica

Gurile mute intră în trunchiuri

 

 

x

 

Îmbufnat în linişte sub lumina stelelor pe acoperiş –

zumzăie uşor aparatul de aer condiţionat, scara se termină într-o grădină puţin neglijată.

Spre vest, neted, şi zidul lanţului muntos în depărtare. Sînt sobru cînd stelele se ivesc.

Crucea Sudului –

aerul ăsta proaspăt.

 

 

 

Număr şi trec, neonul bate de jos luna bate de sus

nucile abia se disting de frunze.

Viţa s-a extins pînă la cabluri, un puiet

trage separat, dar asta numai de-aproape.

E noapte, pe boltă o pînză subţire

de lumină. Un vîjîit constant

prin beznă, dinspre oraş

fluturi alburii, bătrînicioşi

plutesc în derivă.

Pe picioare, primele blînde –

o amintire falsă

falsă alarmă de furtună.

Număr şi trec, ea intră în cameră

închide uşa, apropie ferestrele,

se aşază în pat,

eu las

şi las mai departe.

 

 

 

Am văzut puii zbătîndu-se pentru hrană, blăniţa lor e moale, ghearele mici şi ascuţite. Lapte şi zeamă de orez în seringă

cîte două deodată, lichidul gros

se prelinge pe bărbie în valuri, colţii

prădătorilor mici, ochii prădătorilor mici strălucesc;

Ce este acolo mai mult decît viaţa –

am intrat în întunericul pur unde

insecte de toate mărimile zboară, mişună,

se caţără;

Roiesc în imensitatea asta, înăuntru

şi afară la fel – Un vînt cald

în forţă scutură plasa, dar el se mişcă

numai puţin, se face ghem şi imită

păianjenul mort;

Roiesc în întuneric şi vuietul lor

este vuietul întunericului;

O lume de praf bătătorit,

miros iute de urină şi

excremente uscate.

Urma pe care o lasă oboseala

e un căuş în tină.

 

 

 

Pojghiţe

 

Dacă ai vreun nuc bătrîn pe-aproape

îţi intră veveriţe şi păsări în apartament.

Se ştie, omul

luptă cu duşmanii.

Păianjen pe oglinda din baie,

şobolanul roade ţevile –

dar nici şoricelul – vehicolul nostru

nu-i scump la vedere.

Plouă de nu se mai opreşte – luna,

luna iulie, luna septembrie, totuna.

Există cîini şoricari, urs furnicar,

însă pisica nu e şoricară.

Pe stradă, un pocăit de nouăzeci de ani ridică tonul.

Puştii pe biciclete în delir,

El nu ştie că ei sînt ochii Domnului.

 

 

 

Prezenţă

 

Avînd în vedere dimensiunile, pot

să rămîn aici, sau acolo

din punctul acesta de vedere

nu face nici o diferenţă

dar încă

face diferenţă.

Din punctul acesta de vedere

punctul de vedere

trece

sau comutează

şi dedublarea intră în colaps

COLAPS?

dar pe jaluzele prin praful subţire

soare cenuşiu ninsoare molcomă

o oarecare nostalgie

oameni care tastează grijuliu

vorbesc între ei şi cu mine

ŞI CU MINE?

Sigur, şi cu mine

dar asta nu face nici o diferenţă

sau poate face o cît de mică diferenţă

o cît de mică implozie

în ceea ce este

dar ce este

nu este nimic

omul vorbeşte despre

PREZENT

be here now

be here now

ţăcăne în cap

dar uşor

capul balon

nu ştie chiar atîtea.