Andrei Doboş
Inevitabil
Ed. Casa de Pariuri Literare, 2011
Născut pe 6 august 1984 în Turda. Studiază Litere la Cluj, iar în timpul studen- ţiei este redactor al revistei Echinox. Debut editorial cu volumul de versuri mănăştur story (Editura Vinea, 2007 –
premiul „Iustin Panţa” pentru debut, 2008). În 2009 îi apare carnetul Apă tulbure, antifoane etc. (Biblioteca de poezie). Este membru al clubului de lectură „Nepotu’ lui Thoreau” şi al clubliterar.com.
Auriu
Seara la sfîrşitul unei săptămîni ploioase
Pisici, oameni agale prin curţi, şnurul flutură
Balans pe frunzele uriaşe stropii încă nu s-au uscat, pe cabluri ţopăie
Vrăbii alte vrăbii ţiclenii sînt în solfegiu în curbură
Auriu se usucă păianjenii ţes pisicile cerşesc atenţia
În cele două emisfere ţiglele au roşu intens alb intens uzina dezafectată
Prin curte oamenii îşi fac treaba cu grijă
Cu intensitate pînza mereu dinspre extremităţi spre centru spre bulbul
alb
Intens cu toate cele opt picioare
Pînă la capăt păianjenul te va proteja
Şnurul flutură în vînt o vibraţie în nori vată de zahăr
În spaţiu ce se suprapune seara la sfîrşitul unei săptămîni ploioase
Cînd vine seara odată cu vîntul rece printre brazii din deal în jos
Nu e vis somn intens balans pe frunze ochi dulci.
Orbul din ce în ce mai adînc oarecum mai aproape
Foşnetul celor ce-au fost şi puţin, însă numai puţin, mai sînt
Cît să-şi agaţe cîrligele de pereţi, cît să-şi prindă ventuzele pe
Stratul de igrasie. (Un şuvoi se duce mai departe
O felină cu blana lungă îşi trece laba prin valuri
De cîteva ori apoi tresare ca şi cum ar fi trăit un pericol închipuit
Şuvoiul curge mai departe ce auzi ce vezi
O creatură cu urechi lungi scoate capul din scorbură
O pasăre uriaşă zboară şi ţipă scurt pe deasupra
Copacii înalţi şi bătrîni un peşte sare din apă stropeşte departe
Din ce în ce mai adînc oarecum mai aproape
Ceaţa miroase a fum pămîntul de sub picioare nesigur)
Ochii care privesc nu se pot identifica
Gurile mute intră în trunchiuri
x
Îmbufnat în linişte sub lumina stelelor pe acoperiş –
zumzăie uşor aparatul de aer condiţionat, scara se termină într-o grădină puţin neglijată.
Spre vest, neted, şi zidul lanţului muntos în depărtare. Sînt sobru cînd stelele se ivesc.
Crucea Sudului –
aerul ăsta proaspăt.
Număr şi trec, neonul bate de jos luna bate de sus
nucile abia se disting de frunze.
Viţa s-a extins pînă la cabluri, un puiet
trage separat, dar asta numai de-aproape.
E noapte, pe boltă o pînză subţire
de lumină. Un vîjîit constant
prin beznă, dinspre oraş
fluturi alburii, bătrînicioşi
plutesc în derivă.
Pe picioare, primele blînde –
o amintire falsă
falsă alarmă de furtună.
Număr şi trec, ea intră în cameră
închide uşa, apropie ferestrele,
se aşază în pat,
eu las
şi las mai departe.
Am văzut puii zbătîndu-se pentru hrană, blăniţa lor e moale, ghearele mici şi ascuţite. Lapte şi zeamă de orez în seringă
cîte două deodată, lichidul gros
se prelinge pe bărbie în valuri, colţii
prădătorilor mici, ochii prădătorilor mici strălucesc;
Ce este acolo mai mult decît viaţa –
am intrat în întunericul pur unde
insecte de toate mărimile zboară, mişună,
se caţără;
Roiesc în imensitatea asta, înăuntru
şi afară la fel – Un vînt cald
în forţă scutură plasa, dar el se mişcă
numai puţin, se face ghem şi imită
păianjenul mort;
Roiesc în întuneric şi vuietul lor
este vuietul întunericului;
O lume de praf bătătorit,
miros iute de urină şi
excremente uscate.
Urma pe care o lasă oboseala
e un căuş în tină.
Pojghiţe
Dacă ai vreun nuc bătrîn pe-aproape
îţi intră veveriţe şi păsări în apartament.
Se ştie, omul
luptă cu duşmanii.
Păianjen pe oglinda din baie,
şobolanul roade ţevile –
dar nici şoricelul – vehicolul nostru
nu-i scump la vedere.
Plouă de nu se mai opreşte – luna,
luna iulie, luna septembrie, totuna.
Există cîini şoricari, urs furnicar,
însă pisica nu e şoricară.
Pe stradă, un pocăit de nouăzeci de ani ridică tonul.
Puştii pe biciclete în delir,
El nu ştie că ei sînt ochii Domnului.
Prezenţă
Avînd în vedere dimensiunile, pot
să rămîn aici, sau acolo
din punctul acesta de vedere
nu face nici o diferenţă
dar încă
face diferenţă.
Din punctul acesta de vedere
punctul de vedere
trece
sau comutează
şi dedublarea intră în colaps
COLAPS?
dar pe jaluzele prin praful subţire
soare cenuşiu ninsoare molcomă
o oarecare nostalgie
oameni care tastează grijuliu
vorbesc între ei şi cu mine
ŞI CU MINE?
Sigur, şi cu mine
dar asta nu face nici o diferenţă
sau poate face o cît de mică diferenţă
o cît de mică implozie
în ceea ce este
dar ce este
nu este nimic
omul vorbeşte despre
PREZENT
be here now
be here now
ţăcăne în cap
dar uşor
capul balon
nu ştie chiar atîtea.