frica circulă prin subteran
Ed. Casa de Pariuri Literare, 2011
prima sosire la bellu
în septembrie 2008 am trecut vizavi de acest loc al dorinţelor, acolo unde era să ne izbească tramvaiul şi bătrînii vindeau vechituri pe macadam. ştiam cum se fac trocurile şi cum se aruncă zarurile. ştiam cît întuneric zace în mine. chiar de pe atunci ştiam de katalina boschott, cea care nu-şi deschide umbrela cînd plouă. şi nu am înţeles niciodată de ce jack se spri- jinea de poarta cimitirului, dădea deznădăjduit din cap. aici iei biletul nu- mai dus. şi un sac de dormit. la bellu sînt oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, dar ei ne privesc ca pe nişte musafiri dragi.
visam să merg departe de cimitirul bellu dar metroul a oprit la eroii revoluţiei
bocancii mei de cărămidă refuzau să se oprească
ascultă de oamenii care ridică pliculeţele de ceai de pe alei
nu vei şti niciodată în care noapte ei vor ieşi să scrie mesaje pe cruci cei care se pupă sînt nişte pupe
leneveam amîndoi pe băncuţa de lemn fragilă şi plină de licheni verzui
ea are o cutie muzicală o înveleşte
în puloverul negru ca şi cum cineva ar vrea
să i-o fure frica se resoarbe
înăuntru ca un cîine
adormit în mijlocul frunzelor
fereşte-te frica vine frica revine în cutiile negre cu repeziciune
ceai în moscova
ştii cum e?
–32° C exact pe 26 ianuarie
moscovita frumoasă şi-a
scos capul din pulover apoi
alt cap şi altul şi altul tîrăşti bocanci vişinii
mănuşi fără degete şi
zîmbeşti şi ninge
şi ninge
şi ninge
ceaiul zace
îngheţat în ceaşca cu reni verzi
încerci cu degetul înfigi dinţii nimic
cred că era ca-n iarna aceea
cînd i-am visat pe allen ginsberg pe jack kerouac şi
pe walt whitman la un ceai
stăteau tolăniţi în zăpadă ca
trei frunze verzi
chicoteau ca nebunii
în spatele lor văd o pătură îngheţată
mă vîr încet sub ea
ce dracu’ caut eu acolo? năucit de frig mă uit la ea /
îngheţată şi blestemată şi tristă /
sîntem în piaţa roşie cîteva
degete subţiri
ies din mînecă răscolind zăpada în cercuri
rusul îmi izbeşte pumni în gură
parcă sînt un tonomat ruginit care
a uitat să toarne ceai
bine aţi venit în wonderland
doar ai văzut şi tu cum iepurele alb mă ia de mînă şi mă trece strada
alice zîmbeşte pe bordură ea are o mie de păianjeni între dinţi
ceea ce ai văzut tu e că
iepurele a fost izbit de tramvai
ceea ce am văzut eu e că iepurele a trecut prin tramvai
a doua sosire la bellu
cum am intrat a doua oară la bellu
fără să ştim unde sîntem amicul jack abia se trezise şi-a încălzit ceaiul
a spart sticlele pentru noi bine-aţi venit
oamenii de aici nu sînt fiinţe malefice ei rîvnesc doar căldura
vor să fugă din bellu
pisici somnambule
cu blana plină de zăpadă
îşi veghează stăpînii
ştiu că-s acolo
dar tu cunoşti prea bine
această atmosferă care te ţine hipnotizată
frica circulă
prin subteran
a treia sosire la bellu
dacă dricul ăla care dă colţul la Potcoava e alb înseamnă că primesc bursa, dacă e negru primesc un şut în fund.
Nora Iuga
în oraşul acesta oamenii sînt legaţi
de cabluri lungi şi negre
se pot intersecta hai să tăiem hai
să smulgem miezul
nopţii aici şapte iepuri albi îşi ascut
foarfecii un dric
s-a oprit la semafor văd bătrîni
care se uită pe stradă după monede
uneori treci prin faţă pe la bellu cablul tău ştie drumul
e ca un cîine pentru orbi
credincios şi bezmetic şi rătăcitor nu
te poţi abţine ceva te trage
înăuntru te aşezi pe
piatra unui cavou a doua zi nu mai eşti
în mijloc cîţiva ţînţari se adună ucizi zece
apar o mie rochia ta e
din ţînţari acesta nu e un avort
nu e o crimă rochia ta
stă bine înfăşurată în jurul gîtului
ca un fular alb dricul aşteaptă la semafor el
trage cabluri lungi şi negre pe banchetă e un bileţel cu numele tău
în oglinda retrovizoare şapte pisici albe îşi ascut foarfecii
a patra sosire la bellu
în bellu
totul pare, desigur, mefistofelic
aici te poţi gîndi la locatarii din subteran cît caviar au gustat
ce paturi au scîrţîit
dacă l-au cunoscut pe kostas venetis
cum au dansat desculţi pe morminte
cum au fredonat lily marlene
bine-ai venit
oricît ai vrea să scapi
eşti încolţit amice
jack spune că frica e ca un liliac
care abia aşteaptă să se zvîrcolească în pletele tale
în bellu
totul pare, desigur, boem
cînd îi vedeţi pe stradă pe cei de-o seamă cu mine
cu haine negre şi
pupile dilatate
să îi încurajaţi să vină în bellu
frica îi aşteaptă aici cu mîinile la ochi
recapitulez în gînd
cum ne-am clătinat ca autiştii
la bellu îi urmăream orice gest
dinţii ei lucioşi şi strîmbi mă-nnebuneau
cînd începeam să tremur de frică
ea începea să zîmbească
semiîntuneric
cînd tu spuneai că
sticlele sparte
simbolizează moartea
spitalul de nebuni, camera 7
1. eu vă spun noapte bună şi voi ca nişte oi proaste
îmi răspundeţi la fel cineva mă loveşte cu bocancii
tu eşti frumoasă
intri în spitalul de nebuni
ca într-un uter strîmt stau
scufundat în cadă
ca jim morrison aici blana de
vulpe capătă viaţă
şi te fugăreşte prin cameră
frica se înnegreşte uită-te cu grijă frica te înnegreşte
2. muşti din măr
ca dintr-o cărămidă îţi
înghiţi puloverul de frică
pe tavan sînt bucăţi de ziar
care povestesc moartea ta iar stai cu
capul în jos în pielea ta dorm lar vele sau:
3. scoţi revolverul şi te împuşti în cap în două ore ţi se va scurge
tot sîngele dormi într-un
acvariu cu vene noapte bună am zis
cineva mestecă cabluri ochi de animale mirosul
de mort îmi intră
în haine se îmbibă
aici e ultimul etaj al iadului
în sfîrşit am ajuns
4. taie-ţi urechea taie-ţi urechea – se auzea de supat
ultima sosire la bellu
tu pe aleea cimitirului miroşi toată a marţipan
îmi doresc un cadillac de marţipan care să ne plimbe prin acest cimitir fără margini
să citim pe cruci din mers
(cred în aceste mesaje)
dorinţe şi frici care strălucesc din subteran
să venim
prin întuneric cu respiraţiile noastre
ca două portiere
trîntite cu furie