Suzana LUNGU
Bolnavă trece gloria
Față de poetesele românce, obișnuite să vorbească despre menstră, sânge si violență (uneori gratuită), Suzana Lungu propune o poezie ironică, amuzantă, lipsită de incursiuni în visceral. Fană a lui Andy Warhol și iubitoare a peisajelor românești, Suzana Lungu inventariază, în mod ludic, chipuri si forme de a fi ale omului, fără pretenția de a le intelectualiza. Ele sună așa cum sunt, cu picanteriile și ridicolul lor. Chiar și din nevroză, Suzana Lungu face un adevărat spectacol, prin înșiruirea, deloc la îndemâna oricui, a medicamentelor care vindecă această afecțiune.
Marius Conkan
What are the odds
Dacă bărbatul cu duplicaţie penilă
şi-un picior în plus
A întâlnit-o în cele din urmă
Pe femeia cu patru sâni, două vagine
Şi, remarcabil, un picior în plus
http://cogitz.com/2009/08/24/the-most-bizarre-relationship-ever/
Şanse sunt
Să ne întâlnim şi noi
Într-o după-amiază oarecare
La Kaufland
Finul lui Thoreau
atâţia poeţi atâtea facturi
atâtea apartamente închiriate la preţuri de nimic
cu încă trei-patru ca tine
atâtea vinuri băute cu greii şi marii
atâta scolioză şi atâta miopie
atâtea burse şi atâtea bloguri
atâtea cărţi citite pentru că pentru când
atâtea reţete compensate de anxiolitice
atâtea seri în care îţi bagi pula în ea cultură
şi te gândeşti la faianţă şi lambriuri
poate că berea asta o să te vindece
poate că berea de după berea asta o sa te vindece
poate că nici nu ai nimic
şi asta ţi-e problema
Anuţa
Anuţa lui Huţanu murise de şapte ani
Eu trăiam de trei
Întâlnirea noastră a fost scurtă
Am fost cât pe ce să cad
În groapă
Cât m-am aplecat să o văd mai de-aproape
Bărbaţii cu cizme de cauciuc vorbeau despre
Verigheta ei de aur
Şi cum de încă o mai are
Trebuia să coboare careva
Să spele oasele cu vin
Am venit tot mai aproape
Până când i-am văzut tigva
Mi s-a părut mare cât
Un soare cu dinţi şi
M-am dezechilibrat
Dar bunica m-a prins de cot
Şi mi-a acoperit ochii
Am mers acasă mai târziu
După parastasul cu varză acră
Şi rachiu de pere
Nea Popică
Nea Popică viaţa e grea în ultimul timp
Şi fetele de anul doi au picioarele lungi
Una nu vrea să audă cum le-ai lăsa să stea
Pe gratis în apartamentul din Mănăştur
Dacă ar avea înclinaţia să fie mai drăguţe
Cu un om în vârstă
E răsfăţate nea Popică le trimete părinţii bani
Din Germania/ Spania/ Italia/ Anglia
Nu e ca fetele de altădată care îşi vindeau
Jumătate cartela de cantină să nu umble cu ciorapul spart
Să aibe şi ele de-o fustă în carouri mai acătări
Vine şi astea de la ţară nu-i vorbă da cu ce ifose
Şi cu ce ghete lustruite până peste genunchi
Când dau din fleacul ăla de funduleţ în colanţi
Zici că-şi râd de tine
Te duci nea Popică pe zi ce trece eşti mai dărâmat
Au să te împăieze la intrarea în Litere
Hubba Bubba
ce era românia înainte de big bubbles no troubles
o vale a drajeurilor vrac trase în cacao
un cimitir de gume turbo cu surprize de hârtie
pe care nu puteai decât să le colecţionezi sau schimbi
un abis al gumelor în formă de lămâi şi pere
care se dizolvau după cinci ore
un bâlci al deşertăciunii dentare Wrigley
un ţărm al dezolării cu vişine Silvana
labirint al mentosanelor
cutreierat de păuni
Soare
Pe culoarele corporaţiei miroase-a patiserie şi clor
Femei fondante pe tocuri vertiginoase
Vorbesc în băi la telefon câte un sfert de ceas
Cu prieteni care nu le-au cerut încă de nevastă
Dar o vor face o nu nici vorbă că n-o vor face
Silite sa iasă de câte ori o nevoie firească
Aduce vreo colegă în perimetru
Afară mai încolo de şantier
Câmp cu oi gri
E soare astăzi şi e bine
Europaleţi
Nu mi-a mai rămas mare lucru
Doar o grămada de europaleţi
Şi-un câmp infestat de maci
La amiază aerul miroase-a vită asudată
Şi-a pilitură de fier
De la uzina de alternatoare
La amiază închidem ochii
Şi aerul se mulează pe fuzelajul curselor Whizz
Aici după stive de eurpopaleţi
Picioarele mele în sandale
Scurmă un început de tunel
La capăt eşti tu
Întotdeauna altul.
Bolnavă trece gloria
Iar în vitrină trona
Părul lui Sadoveanu
(Soundtrack: Amazing al Innei
Dintr-un radio
Gen anii 40)
Parcursesem șase kilometri pe sub
Tei haşuraţi de căldură
Şi acolo era meşa gri
O blană de comunitar
Şi ca pe-o javră bătrână
Aş fi vrut s-o iau acasă
Să-i redau licărul de apă şi supleţea
Atunci m-am întors şi am plecat
Cum aş fi făcut de pildă
În bunul nostru Hajongard