Interviu cu Corneliu STROE

realizat de Mihail Vakulovski

 

- Domnule Corneliu Stroe, dvs. aţi cîntat cu foarte mulţi muzicieni de-a lungul anilor, de la Johnny Răducanu la Foxy Lady Band, cînd şi alături de cine v-aţi simţit cel mai fain pe scenă?

- Cu Harry Tavitian în primul rînd.

 

- Cum a apărut duoul „Creative”?

- CREATIV duo s-a construit după ce ceilalți membri au abandonat, adică am rămas numai eu şi Harry şi am cîntat în formula aceasta aproape 20 de ani.

 

- „Creative” a activat din 1981 pînă-n 2005. Cum se destramă o formaţie, după atîţia ani de activitate?

- Trupa de jazz CREATIV a fost înființată de pianistul Harry Tavitian şi violonistul George Mănescu, la care s-au mai adăugat pe parcurs Cătălin Frusinescu la contrabas, Jimi Petcu la chitară, eu la tobe şi mai tîrziu saxofonistul Alexandru Ianoş (Saşca). În decursul anilor unii au renunţat din varii motive, trupa s-a tot micşorat pînă am rămas numai eu şi Harry.

 

- Aţi participat la facerea multor albume, de care vă simţiţi mai apropiat? Ascultaţi din cînd în cînd albumele dvs.?

- Am mai multe albume editate în Europa decît în ţară, din păcate. Le ascult cu plăcere pe toate, fiecare a însemnat o etapă importantă în cariera mea artistică.

 

- Cîntaţi mai mult jazz, dar ce vă place să ascultaţi în timpul liber?

- Rock clasic. Beatles, Rolling Stones, Jimi Hendrix, Jethro Tall, Frank Zappa etc. În timpul studenţiei mele am început sa cînt în trupe de rock, am avut marele noroc să prind în adolescenţă şi studenţie această perioadă a anilor 60-70, şi să trăiesc explozia rock-ului, mişcarea hippy şi toată acea emulaţie culturală venită din State şi din Vestul Europei.

 

- Aveţi momente de neuitat din timpul concertelor. De exemplu, ştiu că acel concert de după revolta din noiembrie 1987 din Braşov a fost cu totul special…

- Au fost multe momente de neuitat, atunci la Brașov am cîntat pe scenă flancați de securiști, am fost controlați la texte şi la repertoriu, deoarece noi practicam ca formă de protest un limbaj muzical criptat pe care spectatorii îl descopereau cu entuziasm. Practicam atunci un free-jazz împănat cu simboluri şi teatru instrumental, atît de abstract încît politrucii culturali care ne cenzurau nu înțelegeau nimic şi ne lăsau în plata Domnului. Dar momentul cel mai de neuitat a fost în decembrie ’89, cînd ne-a prins revoluția în turneu, şi pe 22 era să ne împuște la Târgu Mureș. Atunci a fost nasol.

 

- Ce formaţii româneşti vă plac?

- Phoenix, Cargo, Sarmalele Reci, Pasărea Colibri.

 

- Ce formaţii tinere vă par mai interesante?

- Luna Amară, Kumm, Trooper.

 

- Am auzit că studioul dvs. e un adevărat muzeu, în care domină în special tobele, despre ce e vorba?...

- Am o sală mare plină de tobe şi percuţii, de toate felurile şi toate neamurile, şi cea mai mare relaxare pentru mine este să le combin tot timpul şi să scot cele mai interesante sonorităţi ritmice.

Pentru mine percuţia este o zonă de creativitate cu posibilităţi nelimitate. Dar îţi trebuie multă imaginaţie şi o tehnică impecabilă ca să o descoperi, şi, bineînţeles, mult studiu. Cum spunea Pablo Picasso, „Talentul fără studiu este doar un obicei prost”.

 

- În afară de muzică ce arte vă mai atrag? Aveţi scriitori preferaţi, de exemplu?

- Pictura şi literatura. Sunt un cititor înrăit, am ronțăit pînă acum biblioteci întregi, provin dintr-o familie de profesori şi am două licenţe universitare, în istorie şi jurnalism. În ultimii ani citesc mult documentaţie istorică din zona ezoterică a religiei, semiotică şi heraldică. Îmi place Umberto Eco şi Bulgakov.

 

- Ce hobby-uri aveţi?

- Filmele de artă de tipul „Călăuza” lui Tarkovski sau cele din zona neorealismului italian şi cele psihologice, ciudate, de tip Hitchcock sau „Vanilla sky”, „Ziua cîrtiţei”, „Matrix” etc.