AncheTiuk de toamnă

 

eBOOK, audiobook, carte tradiţională. Ce preferaţi?

Acum ce citiţi – o carte de hîrtie, un eBOOK sau asculţaţi un audiobook?

 

Emil BRUMARU:

Citesc doar cărți de hîrtie. Mă incită să intervin, pe margini, cu creioane cu grafit moale, negru, în acțiune,  în dialoguri, în descrieri de natură etc. Uneori deturnez total sensul frazelor augmentate, așa, din distracție... Mă incită la devieri, destul de atașante, mai ales personajele feminine. Tocmai o reajustez pe Anna Karenina!

 

 

Violeta PAVELESCU:

Prefer cărţile de hârtie din următoarele motive: pot sublinia unele fraze la care vreau să mă întorc şi pot da paginile în aşa fel încât să facă zgomot. Le prefer în print, mai ales dacă au coperţi care să se asorteze cu uşile mele wenge. Dincolo de asta, cartea de hârtie nu se pierde atunci când ţi se strică calculatorul, rămâne în bibliotecă să-ţi aducă aminte că ai citit-o sau să-ţi bată obrazul că nu ai făcut-o. Citesc acum Complexul lui Portnoy. Ce savoare ar mai avea neruşinatele mărturisiri ale lui Alexander pe un CD sau într-un fişier Word?

 

 

Andrei ZBÎRNEA:

prefer numai cărțile pe hârtie... pe lângă acele senzații pe care ţi le dau cărțile și pe care nu le vei obține niciodată de la e book, mai e un pariu pe care nu vreau să îl câștige Bill Gates cu omenirea: dispariția cărții tipărite până la moartea sa... Mai degrabă cred că părintele Microsoft va fi îmgropat cu toată colecția Jules Verne decât să îngroape el bibliotecile... în plus, să ne gândim la producătorii de mobilă, mai precis la bibliotecile care și-ar pierde rolul. Dispariția bibliotecilor ar duce la al treilea val al crizei, că deja îl suportăm pe al doilea. Acum citesc Însemnări din subterană de Fiodor Mihailovici Dostoievski pe format clasic.

 

 

Max PULBER:

carte simplă:)

 

 

Leonard ANCUŢA:

Eu încă nu mă pot obişnui cu alte forme ale cărţii, încă prefer forma clasică. Dar trebuie să recunosc că acum am mai mult timp liber şi că am încercat şi audiobookul cînd mergeam cu maşina pe distanţe mari şi că sunt vreo cîteva cărţi citite în format electronic, pt. că nu le-am găsit altfel. Dar, dacă aş avea de ales, nu m-aş despărţi de mirosul de hîrtie şi cerneala tipografică, atît de bun, atît de relaxant.

 

 

Octavian ŢÎCU:

Carte-carte;)

 

 

Ana DONŢU:

toate trei, dar cel mai mult citesc de pe hîrtie.

 

 

Sorin BĂDULESCU:

Cartea de hîrtie.

 

 

Dumitru UNGUREANU:

Cartea pe hîrtie rămîne, pînă la noi ordine, preferata mea. Nu resping eBook, dar nu mă omor să citesc. Audiobook mi se pare o comoditate pentru urechile omului şi o deturnare de la esența actului de a citi. Să asculţi o carte mi se pare ceva asemănător cu a asculta un film!

 

 

Dan IANCU:

Acum citesc pe ecranul calculatorului, așa cum mai acum o oră lecturam în cadă o carte pe hîrtie. De ce? Nu cred că, în afară de a facilita o anumită stare de comoditate, o carte ar trebui să fie doar pe un tip de suport. Mă gîndesc la necesități, să spunem, lucrative (am nevoie să dau citate, să compar etc.) sau unele estetico-recreative (să mă cufund în lumea acelei cărți, de exemplu). Fiecare are cereri specifice și o facilitate se poate ușor transforma în incomod. Despre audiobook nu prea am multe de spus pentru că nu mi-a căzut în mînă nici măcar piratată. Presupun că, atunci cînd gătesc, ar fi frumos să ascult așa ceva, mai ales dacă lectura e profesionistă. Cartea, după mine, e independentă de suportul ei material, iar reprezentarea poate să adauge sau să strice valoarea ei. O lectură proastă, de aia ne ducem să ascultăm autorii citind, poate determina îndepărtarea de obiect, precum o tipăritură anapoda. Nu văd nicio frumusețe în a citi doar pe hîrtie, mai ales cînd e pe niște foi cenușii cu un corp de literă de mare economie, la fel cum nu mă îndrăgostesc de reprezentări aiuristice pe internet.

 

 

COBULEANU Bianca:

Chiar citesc o carte şi îmi place formatul acela cu cerneală de tipografie şi hîrtie... serios.

 

 

Mihnea BLIDARIU:

carte tradiţională, mereu:).

 

 

Dan PERJOVSCHI:

Carte pe hîrtie pînă la moarte. Nimic nu se compară cu actul de a deschide şi răsfoi o carte (poţi apăsa la cîte butoane vrei şi da cu degetul pe cîte touch screen-uri vrei). În ce privește audio, n-am încercat... Dar nu cred că-mi place să aud în cap decît vocea mea, intonațiile altora mă lasă rece. Pentru mine a citi e un act privat.

 

 

Valentin MORARU:

Carte în format tradițional, fără .xyz în coadă. Apoi, culmea, prefer hârtia de slabă calitate (sau mai veche), aia care te face să simți când dai fiecare pagină (o senzație care nu poate s-o reproducă nici mama ipad-ului).

 

 

Veronica D. NICULESCU:

Ca un cooler

Atît de cool, vai, atît de cool sînt e-book-urile, încît mă lasă rece.

 

 

Iulian SÎRBU:

Eu prefer cartea traditionala. Parca e altceva cand simti cartea in mana si auzi foile fosnind. Acum, de exemplu, citesc "Matei Brunul" de Lucian Dan Teodorovici, in format clasic (pe hartie). Unde mai pui ca asa poti obtine si dedicatii de la autori!

 

 

Lilia RUFANDA:

Prefer cartea traditionala. Obligatoriu. O fi obisnuinta sadita inca in copilarie? Poate. Dar prefer contactul direct cu hartia, cu textul. Pentru ca imi place sa savurez sau sa framant ceea ce citesc, recitind sau meditand si, daca e cazul, sa rasfoiesc. Lucru imposibil, dupa mine, in cazurile eBOOKurilor, care-ti dau senzatia nefirescului, ca dragostea cu prezervativ. Pe un audiobook nu m-am putut concentra niciodata. Desi in copilarie visam sa existe ceva similar si imi promisesem sa inventez eu, cand ma fac mare:) ca sa pot citi non-stop, chiar si atunci cand merg pe drum. :)

Citesc de obicei cate doua carti in paralel - una pentru job si alta pentru placere (nu ca cele din prima categorie nu mi-ar placea, dar nici sa ma relaxez prea mult nu-mi permit:)). Asa se intampla si acum, citesc doua carti de hartie: Institutii si proceduri constitutionale in dreptul comparat de D. Kalopolos si Cei o suta de Gh. Shwartz.

 

 

Mădălina GHIU:

Eu sint - prin natura lucrurilor - in avangarda e-book-urilor, redactind si corectind, numai pe ecran, de ani de zile.

 

 

Cristian ILAŞ:

Nu pot si nici nu vreau sa inlocuiesc cartea de hartie... In felul acesta ii simt sufletul... emotia si bucuria degetelor care au trecut peste pagini inaintea mea. Cum poti sa citesti o eBook in fata focului trosnind in semineu?

 

 Sandu MACRINICI:

carte tradițională în ambele cazuri

 

Dumitru CRUDU:

Pentru că îmi place să pipăi cărţile, prefer să fie tipărite pe hârtie. Nu-mi pot imagina o carte pe care să nu o poţi atinge, mângâia cu degetele şi să nu o poţi mirosi. Numai aşa îţi poate deveni prietenă. Dacă ar fi vorba de ecologie, renunţ mai degrabă la maşină decât la o carte tipărită. Cea din urmă nu face fum şi nu te scoate din sărite când mergi pe stradă.

 

 

Marius CONKAN:

De obicei, citesc eBook-uri, fiindcă, tot de obicei, nu găsesc în România cărți printate care să se refere, măcar subtil, la domeniul meu de cercetare, care e legat de literatura fantasy. În rest, cărțile românești le citesc pe format hârtie, mai ales cele de poezie. Pe acestea le citesc și în grupul de prieteni, fiindcă unele stârnesc un râs de toată frumusețea – mai ales cartea Angelei Marinescu, Probleme personale, care a fost exercițiu de lectură într-o zi: adică eu citeam și ceilalți ziceau: pfuai, cum poate scrie asta la vârsta ei așa ceva. Și eu îi întrebam: vreți să vă mai "recit" din Angela Marinescu. Şi ei spuneau: nu, nu ne omorî. Deci, să trecem peste această catastrofă.

 

Acum ce citiţi – o carte de hîrtie, un eBOOK sau asculţaţi un audiobook?

Citesc ce îmi vine la mână și pe laptop.

 

 

Radu Pavel GHEO:

O carte e o carte. Se schimbă mediul şi, implicit, maniera de lectură, dar (zic eu) mai puţin conţinutul. Evident că fiecare mediu implică reflexe şi obiceiuri diferite: altfel se citeau tăbliţele de argilă, altfel cărţile scrise pe papirusuri sau pergament, altfel se citesc cărţile electronice. Într-o ierarhie personală însă eu pun pe primul loc cartea de hîrtie, cu pagini pe care le întorc şi care mi se pare că îmi oferă mai multe informaţii prin însăşi dimensiunea ei concretă: ştiu cît mai am pînă la sfîrşit şi mă pregătesc pentru asta, pot să revin mai uşor la un pasaj petrecut cu vreo sută de pagini în urmă... Simt cartea şi cantitativ. Mă descurc mai uşor cu ea. Astea sînt tabieturile şi reflexele mele, de cititor de carte deja tradiţională. Pe locul al doilea ar veni eBook-ul, care e altceva – deşi tot carte se cheamă că e. Aş citi fără reţineri cărţi electronice. Doar cu cărţile audio m-aş împăca mai greu. Eu am memorie vizuală şi îmi place să văd cîmpul alb şi oile negre. Dacă aş avea maşină şi aş circula mai mult cu ea, nu m-aş da totuşi în lături să îmi pun o carte audio la CD-player. Carte să fie. Însă ierarhia mea asta e: carte clasică, eBook şi apoi audiobook.