AncheTiuk de toamnă

eBOOK, audiobook, carte tradiţională. Ce preferaţi?

Acum ce citiţi – o carte de hîrtie, un eBOOK sau asculţaţi un audiobook?

Cătălina BĂLAN

Audiobook-urile sunt ok, mai ales dacă acompaniază  „un book” clasic. Aşa cum sunt, să zicem, cărţile de poezie din colecţia CR (alea cu CD-uri). În general, sunt de părere că poezia se poate percepe mult mai bine în cazul în care o auzi citită chiar de autor.

Nu sunt împotriva eBOOK-urilor, deşi prefer cartea tradiţională. O fi un semn de bătrâneţe, nu ştiu. În momentul în care citeşti, se creează o legătură între tine şi carte. E mirosul acela de cerneală proaspătă, de hârtie veche cu praf cancerigen sau pur şi simplu îţi place coperta.

În plus, indiferent de vremurile tulburi prin care vor trece, cărţile adevărate cu coperţi şi foi îngălbenite vor avea întotdeauna o valoare materială şi sentimentală mult mai mare decât eBOOK-urile. Nu o să te poţi mândri niciodată că ai un eBOOK ediţie princeps, bibliofilă, cu coperţi de piele de crocodil, vânat chiar de autor în persoană. În plus, o bibliotecă electronică, fie ea şi de sute de mii de volume, se poate pierde într-o fracţiune de secundă din cauza unui scurtcircuit sau a unui virus.  

Marele avantaj al eBOOK-urilor e că nu ţi le poate cere nimeni împrumut şi după să nu ţi le mai dea înapoi vreodată. EVER! Cred că asta ar fi unul dintre motivele pentru care aş citi cărţi electronice. Celălalt ar fi că sunt practice, într-un dispozitiv relativ mic (vezi doamne super-slim), cu baterie bună, îţi încap sute de cărţi. Asta da ieşire din situaţie dacă te muţi des de pe un continent pe altul.

Primul meu audiobook a fost „Apolodor”. Aşa demult, deşi nu chiar în secolul trecut, încât era casetă, nu CD/DVD. Îl ascultam zilnic de zeci de ori, şi acum ştiu toate versurile. Asta se întâmpla înainte să mă lămuresc exact cine sunt Gellu Naum şi Ada Milea. Apolodor mi-a stârnit interesul pentru cântecele Adei Milea, de Gellu Naum nu mai vorbesc.

Deocamdată citesc NormalBOOk-uri. E mai bine pentru ochi.