Sandu MACRINICI

31 octombrie

 Pe mine mă cheamă Vova. (Vova, spune că azi e 31 octombrie!) Astăzi este 31 octombrie. Lucrez. Lucrez pe post de crevete. Port un costum roz de crevete. Astfel fac reclamă unui restaurant. Azi am început să sărut persoanele cărora le vorbesc de restaurant. Asta fac eu, merg prin oraş şi vorbesc despre restaurant. Prima persoană pe care am sărutat-o a fost o femeie. Aceasta m-a înjurat apoi s-a întors şi mi-a dat bani. Următoarea persoană a fost un bărbat. Am primit câţiva pumni. Au urmat două femei care au încercat să mă bată. Apoi alt bărbat. Apoi nişte tineri marinari, în timp ce mă băteau mă numeau pidar. Am pupat şi nişte poliţişti... m-am trezit pe un acoperiş de la periferia oraşului. Sub un pod am întâlnit o fată care se certase (poate fusese bătută) cu prietenul ei. Cea mai frumoasă zi din viaţa mea e cea în care scuip 2 litri de sânge. Aici pe mine mă cheamă Vova. Eu sunt un personaj al unui fragment dintr-un film făcut de 5 regizori ruşi. Nu ştiu cum mă cheamă în film. Eu sunt un crevete.

Eu nu sunt Vova. Eu nu ştiu cine e Vova. Eu sunt fotbalist. Nu ştiu de ce sunt fotbalist. Părinţii mei sunt profesori de istorie. După vreo 8 beri, asta vine vreo 4 litri, fac o labă, caut ceva pe redtube să mă excit şi nimic, ..când fac laba şi nu merge redtubeul mă gândesc că fut vreo fufă de care nu-mi place, adică o fufă. Îmi găsesc victima,... Laba mă trezeşte, de parcă nici n-am băut 8 beri, rămâne doar suşneakul şi sperma de pe foile A4 care le-am pus pe jos ca să nu fac murdărie. Cea mai nasoală labă din viaţa mea a fost când am terminat pe nişte cărţi, erau vreo 4-5, am şters cărţile atent, noroc că erau puse una peste alta şi sperma a ajuns doar pe 2 dintre ele. Locul cărţilor e pe raft, nu pe jos! După acest fragment, nu ştiu dacă îmi va mai da sau îmi va mai cere cineva cărţi. Chiar dacă sunt fotbalist eu am nevoie de cărţi, îmi place să citesc cărţi. Pe 31 octombrie a avut loc cea mai oribilă labă din viaţa mea. Am mustrări de conştiinţă.

Anastasia. 25 aprilie 1978. 0(Rh)1 -. 1.62. verzi. Lucrez la casa naţională a cărţii. Nu am copii, nu am soţ, nu am avut soţ, nu ştiu daca o să am soţ, nu ştiu dacă vreau copii. Nu fac mulţi bani, dar îmi ajung pentru a achita facturile şi mâncarea şi transportul. Mi-am cumparat apartament pe 31 octombrie. De atunci nu mai trebuie să achit chirie, am început să strâng bani pentru o excursie prin europa. Până fac excursia, 31 octombrie va rămâne cea mai fericită zi din viaţa mea.

Sunt Igor. Lucrez într-un atelier de reparaţii a încălţămintei. Îmi petrec aici fiecare zi. Încălţămintea este viaţa mea. Eu văd lumea prin încălţăminte. La mine nu se împarte în africa, asia, america, australia ci în tenişi, cizme, pantofi cu toc, pantofi fără toc. Lumea mea are şi ea rase: este piele, este piele presată, este bumbac, este cauciuc,...în lumea mea sunt mai multe rase decât în lumea celorlalţi. La mine în lume nu există descriminare, nu există rasism, eu repar încălţămintea la rând,  după data comenzii. Stau doar în atelier, dar la mine plouă – încălţăminte udă, la mine e murdar afară – încălţăminte plină de glod şi la mine sunt accidente şi bătăi – încălţăminte ruptă, pătată de sânge. Chiar dacă văd doar încălţăminte, eu mă pot îndrăgosti. Eu mă îndrăgostesc prin intermediul încălţămintei. Cea mai frumoasă zi din viaţa mea a fost 31 octombrie. Am avut de reparat nişte pantofi albi cu toc.

Eu sunt Mirela şi am 3 ani jumate. Astăzi este cea mai rea zi din viaţa mea. M-a bătut bunica. M-a bătut din cauza că în autobuz spre casă, i-am arătat degetul din mijloc. Am crezut că bunica o să se bucure, noi ne arătăm degetul din mijloc la grădiniţă şi râdem. Nu înţeleg de ce degetul din mijloc este bun pentru noi şi rău pentru bunica. Bunica nu m-a mai bătut până acum. Bunica până acum îmi cumpăra bomboane şi mă ducea la carusel. Bunica până acum se juca cu mine, însă azi, bunica m-a bătut. Mie începe să nu-mi placă de bunica. Eu vreau la grădiniţă. Noi azi am învăţat să scriem “treizeci şi unu octombrie”. Eu vreau la grădiniţă.