Tăuşance
legende urbane
(Herg Benet, versuri)
“Când muzica anilor ’80 s-a dus, rămâne poezia lui Vlad Tăuşance “cuiul/ prezent ca o migrenă” şi “apoi/ să comandăm şampanie”. Între aceste limite se desfăşoară acţiunile poetice din “Legende urbane” cu dimineţile şi nopţile înţesate de nostalgii şi de o întreagă garderobă afectivă pret a porter.” (Răzvan Țupa)
legende urbane
dă cu aspiratorul
spală vasele
fă o baie
aranjează-ţi muzica alfabetic
taie-ţi unghiile
orice
numai să
împingi inevitabilul
câteva minute mai departe
fă un cui
ignoră tremuratul mâinilor
limba uscată şi umflată
care doare când atinge foiţa
cearşafurile pline de sânge uscat
trage draperiile
pune-ţi un film
fă un ceai
stai
trei
secu
nde
în oraş e un criminal în libertate
cu gusturi bune
şi un carc visa gold
în oraş sunt prea multe colţuri
prea multe ganguri
întunecate prea multe minţi
strigând
prea multe graiuri
guturale
prea multe sensuri
pentru o mână ridicată
sau întinsă
stai acasă
închide uşa
aprinde soba
probează pistolul în faţa oglinzii
rade-te pe piept
lasă lama să facă ce ştie mai bine
doar un pic
picătură
cu
picătură
în chiuveta
pătată
cu pastă
de dinţi
fă loc în debara
udă florile
pregăteşte pungile
du gunoiul
ascute cuţitele
pregăteşte gheaţa
fii tu însuţi
ştii doar că
în oraş e un criminal în libertate
nefericirea
nefericirea a pornit încet ca o maşinărie greoaie
toţi i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi
eu însă am rămas pe drum toţi au
ştiut că mă lovise numai eu nu am simţit nimic
la început nu am simţit - mici semne doar pe care
oricum nu le-aş fi băgat în seama: berile erau din ce
în ce mai multe regretele mai lungi femeile
urâte plecau (la fel ca animalele mici simţisera primejdia)
am zâmbit însă ce contau toate astea
apoi a fost din ce în ce mai rău
am încercat să rezist am găsit aliaţi am facut provizii
ne-am baricadat în camere de bar în dormitoare de femei am
băut vin roşu am pus cârnaţi la fript am râs am citit mereu
bine bărbieriţi am alungat dimineaţa femei frumoase care nu s-au mai întors
nedumeriţi am invocat rugăciuni şi martingale
am ascultat muzici ciudate am borât sprijiniţi de zidurile cluburilor de unde am fost dat afară am fost în mii de bude râzând mereu ne-am culcat din nou cu femei cu care nu mai aveam nimic în comun în afara giganticei tristeţi a singurătăţii a iubirii pentru altcineva
nu aflasem încă de oribilul accident nu vedeam cicatricile imense lăsate de zbaturile si funiile de roţile si şenilele de unghiile si buzele Nefericirii de majusculele sale seniorale nu ştiam încă habar nu aveam ca doar ea poartă majuscule în ceea ce scriu
nefericirea cumva organică mi-a zis o prietenă deja contaminata și ea dadada - am dat eu din cap simţindu-mi rănile cum se termina chestia asta ştii a zâmbit ea e suficient să iei tramvaiul şi să priveşti pe geam să îţi pleci privirea la maximum asa vei vedea numai zăpada numai zăpada
prezervativul
câteva minute nu mai mult
câteva minute şi gata
mototolesc în pumni un colţ de cearşaf îmi
apropii picioarele cu muşchii încordaţi
expir şuierat tot aerul din plămâni
uşurat mă rostogolesc pe o parte fără să
uit niciodată să-mi las dreapta să
atârne aparent la întâmplare
peste mâna sau pulpele sau sânii
ei
câteva minute doar dacă
sunt puţine mormăi ceva de
genul îmi placi prea mult sau prima oară
e mai nasol toate astea în timp ce
caut cu stânga ţigările
lăsate la îndemână lângă pat de-abia
atunci îmi scot prezervativul
îl înnod îl ţin un timp în pumnul închis
ţigara se fumează în scrumieră
eu îmi închid şi deschid pumnul
guma plină de lichid albicios palpită
ca o inimă
încep să vorbesc
câteva minute nu durează
mai mult aşa de control de
fapt cred că cel mai mult
îmi place cum palpită
prezervativul ăla folosit ca o inimă ziceam
fără să forţez comparaţia
vorbesc calm şi inteligent trag din
timp în timp din ţigară şi îmi sprijin
dreapta de trupul ei
cuvintele ies în ritmul inimii de carne a mea şi
de plastic mirosind a mine
asta durează câteva minute după care
sting ţigara merg la baie arunc prezervativul
intru din nou în cameră
o privesc şi
încerc să o iau de la capăt