Michel MARTIN
Bărbat pe tocuri
(Herg Benet, versuri)
“Michel Martin ne introduce într-o atmosferă gothică & dandy & nihilistă ca în muzica celor de la Sisters of Mercy combinată cu Huysmans şi cu filmul The Masque of Red Death al lui Roger Corman. Uneori ai impresia că Cioran şi-a înscenat moartea, s-a vindecat de Alzheimer (poate folosind metoda prin care Magic Johnson a scăpat de SIDA) şi s-a mutat la Londra, unde a devenit mai indiscret, mai underground şi mai trendy.” (Ștefan Bolea)
Capul calului mort
nu voi fi bărbatul nimănui
nici măcar al tău sau al
femeii la a cărei moarte
picioarele mi le voi smulge
cu unghiile de la picioare să-mi
zgârii faţa până la citoplasma a ceea
ce am scris în sânge a fi
eternitate
sângele nu e lichidul
vâscos care-mi curge prin
trup nici pistruii crescuţi
pe fierăstrău
sângele este când minerul care mă
sapă
respiră rar când laterna lui
îmi înţeapă oasele parţial
luminate este când nu mai iese
pe unde a intrat şi oftatul lui
e o focă grasă plesnindu-se peste
bot
dar sunt bărbatul celei care este
maman
şi al rochiei ei negre fără mâneci
al prăpastiei de conac gotic
în care şi-a azvârlit pălăria
şi a spus de aici nu mai plec
maman este mama mea dintâi
iar trompele ei sunt calea
este mama copilului meu iar
copilul meu este gravid cu
ciuperci otrăvitoare guriţa lui
e rujată de yves saint laurent
copilul meu nu face pipi nici
suge sânul vreunei născătoare
el stă la umbra celei care este maman
şifon verzui îi întinde pe păr
viermi de mătase să-i ţeasă genele
copilul meu se uită la mine ca la
un rege înfrânt şi codiţe îmi împleteşte
din vene
el e un cal mort mai ales
capul calului mort
iar ucigaşul meu de negăsit
bietul meu ucigaş hoinărind pustiul
fără de crimă
cu buza crăpată de setea crucii mele în pământ
Macră
puterea mea este a unei gardenii japoneze ea cuprinde
toată hala de feciorii londoneze macre şi furnale eu sunt soţul
tău tu eşti un bărbat caruia îi plac femeile un bărbat care crede că
soţul său homosexual este o femeie ai cărei sâni sunt
oh so perfect
braţele mele sunt frumoase măselele mele sunt scoase urina mea a
zăcut în veceu câteva ore întrebătoare timp în care fetiţa de 1,55
mi-a tăiat părul
părul meu blond oh so rich şi oh so long eu sunt personajul meu
no 1 logodnicele roşesc când mă apropii mesele mele se compun din
peşte alb somon cous-cous cafea secară ciuperci am renunţat la ţigări
oh so sad dacă aş lua-o de la început m-aş face jumătate gheişă jumătate
edith piaf m-aş face pictor de tot ce nu mai e al meu
don juan sau fiul lui dumnezeu
eu sunt visul oricărui şi oricărei din mine nu se vor naşte copii
eu sunt în toate căsătoriile voastre ca cea mai prelungă absenţă
ticăitul ceasului vostru în timpan eu sunt de ce îmbătrîniţi şi de ce
plângeţi de ce geamătul coapselor în suspensie
Descusut și recroit
dar vreau să-i muşc ah vreau să-i muşc fălcile de copilă
picioruţele lungi subţiri de liceu comunist să i le strâng între unghii
şi capul să mi-l închid şi părul tot negru între ele şi în spate să
mi se urce cu trupul ei puţin şi strâmt de săpun
vreau cu gura să o prind şi să-i rod oasele ca un câine flămând
iar primul sânge să-i picure greu în palmele mele desfăcute
şi să plângă când o lovesc să ţipe ca o pisică rusească să fugă
de mine prin zăpada înaltă de 1 metru şi jumătate în blugi
şi tricouri decolorate de somn stropite cu clor şi ulei
de când mama ei îmi pregătea masa de prânz în bucătăria din curte
mama ei cu sânii grei de alăptat cu tălpile aspre mi-e dor de mama ei
de cum nu-mi atingea niciodată obrazul cu buzele de cum arăta
în negru la marginea drumului prăfuit când am părăsit-o vara trecută
ca o eroină columbiană singură şi mândră şi dorită
corpul meu trebuie descusut şi recroit şi prins cu ace de siguranţă
şi din gelatina memoriei senzoriale trebuie readusă pe chip imaginea
originară a ceea ce viaţa mea este într-un singur fel
I am a girl who loves another girl
şi călcâiele şi umerii vreau să i-i muşc
şi coamele portocalii care ard pe pernă
Golden age
este atunci când comanzi un telefon fiert bine dar
mesteci un homar când hârtia igienică cu trei straturi
este o larvă cu trei capete când îţi tai soţia cu cuţitul de
bucătărie şi copilul tău nu este mirat când nu mai faci sex
dar scobeşti dintre dinţi muşchiul amantului tău când
eşti legat de calorifer biciuit violat şi mama ta se bucură
că eşti bine când creşti un păun pe acoperişul casei şi
vecinii îţi spun că nu te mai pot vedea îmbrăcat când
adam o decapitează pe eva iar ea îi spune da când fecalele
tale sunt bordeaux şi ai un jurnal pe care îl cheamă rameea
când ucigaşii lucrează în florării şi spitale iar tu militezi
pentru un guvern al lor este atunci când călătoreşti pe mare
şi în sfârşit nu ţi se mai spune iisus când te-nchini la reflecţia ta
în oglindă şi padişahii gem deasupra oalei lor cu ficat este când
nu te mai fotografiază nimeni nu te mai cunoaşte nimeni nu mai
vrea nimeni să te sugă atunci când parcul central este pentru
frăţia celor şapte freud înnaripaţi şi bebeluşii îşi sărută singuri
feminitatea când cămaşa ta e un prerafaelit obez pe care îl speli
la 60 de grade cu seul morţilor şi eşti sătul să fecundezi ovule
sătul să pui rochia lui dumnezeu la uscat când te plăteşte cu
2 lire pe oră şi un sac de carnivori înfocaţi surzi
mai este când adormi între sade şi von-sacher masoch iar iubita
ta e un ghepard ras în cap lungit pe neon când doar o
autopsie suculentă te mai ţine terrarizat
şcolile sunt biserici pentru o civilizaţie minoritară
de crabi stelele sunt sfârcuri liliachii răsturnate în cada ta
de burlac uns când narcisismul este iubirea
de aproapele şi paharnicii tăi sunt împănaţi melodificaţi
atunci când eşti prunc unic deflorat iar pustiul cărnii
este o zeiţă din triplu voal când pe libertatea ta constipată
se dezbracă o scroafă în ritmuri de jazz şi eşti pătrat şi oval
şi atunci va scrie deschis pe măcelăria ta de început de veac
inima mea este singura planetă din orice sistem solar