Stoian G. BOGDAN – Torrent

Editura: Herg Benet
ISBN: 978-606-92893-0-3
Număr de pagini: 107
Anul apariţiei: 2011
Secțiune: Poezie

 

SGB a trecut literatura prin distileriile lui şi a creat un drog de vorbe cu efect subliminal care, întâmplător, revoluţionează literatura. TORRENT nu e numai un drog ci şi o epopee, un superpoem, un roman, un scenariu, un vis şi-aşa mai departe...

 

-          fragment –

 

ca o geană fără capăt

făcută ghem

mă rostogolesc în cuvinte și mă opresc în imaginația ta &

                                     cu cât mă gândesc mai mult la tine

                               cu-atât liniile din palme ţi se modifică

                    de parcă lumea ta ar fi în subconştientul meu

                                       şi din piele îţi încolţeţeşte un oraş

prin care calc cu o pereche de tenişi mişto

             îmbrăcat la mişto în paşi de tango-

 lan psihopat beat drogat mort pus pe şotii

 şi

 

las barbutul să-mi halească lovelele, beau cu prietenii mei, sparg

                      sticlele de ziduri, înjur, crap seminţe negre şi scuip

                                              babele care ne urmăresc din geamuri

ce vă uitaţi, hoaştelor, da-v-aş pizdele la câini !

 

aud parandărăt  şi când să arunc zarele, hopa, duba poliţiei

                                                             mi s-a oprit în privire.

            spargeţi-o zic şi ne spargem toţi mai rău ca o chintă,

            prin ganguri, pe trotuare, prin scări de bloc,

căci caraliii au dat iama pe noi, hotărât.

 

pe Jimi, pe Kiki, pe Turbo i-au prins. i-au luat la bătaie.

dar eu m-am naşlit şi duba a rămas. goală. şi tovarăşii mei

se chircesc sub pulane. sub bocanci. sub organele statului

pe care mă pi

                      iișșșșșșş. se scapă pe ei de durere.

 

la distanţă.

 

                              m-am apropiat în lumina stelistă a girofarului.

                                                              mi-am descheiat prohabul.

                                                             pe părţi scrie cu litere mari

 

                                                                                          AITILOP

un echipaj pe bulevardul Bulirii vă rog,

                             se tot aude prin staţie,

                        când îmi las cu litere ude

                         tagul

                                                                                        pe portieră

 

cum facem să facem bani, fraţilor, întreabă Delicia cu ochii căscaţi.

îţi scoatem curu’ la bătaie, fă !  răspunde Haha printre buzele sparte.

mi-l scoateţi, mi-l scoateţi, da’ cui pula mea să dea mult ?

hai la Herbert Grasu, c-ai văzut că te place !

eu nu mă fut cu ăla nici moartă ! e urât, pute...

şi e umflat de bani !  arunc din poignè.

şi eu nu am nimic împotrivă, amplifică Haha din glugă decis.

da’ sigur nu te superi, iub ? că nu vreau să te superi...

las’ că te speli tu după aia şi nu-i bai, i-o bagă Haha tacticos şi scuipă.

da’ fără două sute eu n-o fac ! şi-n gură nu i-o iau nici să mă bată !

hai că tre’ să fie-n SGB, zic.

                                                                      şi privesc cu ochi reci

                                    un Jaguar care trece prin umbrele noastre.

                                   înghit în sec. aşa o maşină îmi doresc şi eu.

                                                                  ce mârlănuş o conduce !

 viaţa asta-i aşa o zdreanţă 

 

noaptea s-a pus cu bucile peste oraş.

Grasu a zis că el nu dă mai mult de o sută pe pizda Deliciei.

                iarbă nu mai avem şi heroina, ne-a subţiat venele,

                                                                        n-o mai simţim.

                                      ne trebuie ceva să ne zboare creierii.

o priză de praf de puşcă, haaa.

Haha e spume. Delicia vomită într-un coş de gunoi.

            mie mi-e bine fizic dar psihic sunt terminat.

poate puţină coca...

eu zic să-i faci o felă de-o sută la grăset. e mai simplu şi

durează mai puţin. ne luăm şi noi oleacă de coca să ne mai liniştim...

apoi altfel o ardem cu banii, am vorbit.

                                Delicia vomită continuu. nu poa’ să-mi răspundă.

Haha, ce zici mă ?

zic că-i okei.

                                Delicia nu se mai opreşte. s-a logodit cu vomatu’.

                                                    o să-i fie greu să i-o sugă grăsetului...

                         dar mai am eu o bilă de primit că mi-a rămas la Gabi.

hai pân’ la Gabi  zic, că are să-mi dea o bilă... da’ dacă te fac cu bila asta,

                                                        faci ce faci şi iei suta de la grăset, Del

 

ete Gabi stă departe.

                                  înaintăm prin oraşul cu vitrine aprinse-n care

                                                                           ni se reflectă mutrele

pe străduţe întunecoase unde ne mai oprim

                   să vomite Delicia printre clădiri

                   din alte vremuri maşini trecători şi coborâm la

Gabi. e mort pentru multă lume.

                                 mă-sa chiar crede asta şi l-a băgat în pomelnic.

                                 oricum are 5 ani de când n-a mai ieşit din casă.

                                                            trăieşte un vis în subsolul ăsta.

                            el e tăticul bilelor lui SGB. e tot numai piele şi os.

                                      scheletic, cu părul lung-lung şi dinţii maro.

                                         ochii lui te absorb, te violează şi te scuipă.

                                                                         pe stradă toţi îl ştiu de

Cântarul.

 

cum eşti poetule, mă întrebă.

ca pula unui bătrân de 100 de ani.

tu, Haha ?

eu sunt mai rău...

Delicia ?

dă-i bila aia, zic.    

 

Delicia e în formă acum, dar a-nceput Haha să vomite.

nu mai are mult şi-l angajează primăria designer social.

                                   căci voma lui e mai cool ca oraşu’.

 

ne-ntoarcem la Grăset prin altă parte. 

 nu-ţi mai zic pe unde, că-s prea prea.

            dar fii atent, fii atent, fii atent.

 

                     străzile sunt goale acum. 

  oraşul pare să fie în buzunarul meu.

               şi uite ce de stele norocoase!

 

abracadabra ajungem la bârlogul lu’ Grasu din SGB.