(ne)interviu

cu Radu AFRIM

 

(NEinterviurile sînt interviuri nerealizate, deşi înainte să trimiţi întrebările vorbeşlti cu cei intervievaţi, care sînt de acord să faceţi interviul, vă înţelegeţi să faci şi trimiţi întrebările, apoi nu mai răspund la ele)

 

- Domnule Radu Afrim, vă mai amintiţi care a fost prima piesă de teatru pe care aţi văzut-o? Ştiu că aveaţi în „Echinox” o rubrică despre teatru şi era cam critică…

-

 

- Fiind filolog, vedeţi cu alţi ochi teatrul în comparaţie cu regizorii tradiţionali, să zic aşa. Formaţia filologică v-a ajutat să fiţi atît de diferit faţă de ceilalţi regizori români sau e vorba (şi) despre altceva?

-

 

- Care e relaţia dvs. cu textul, cu piesele de teatru înainte să fie puse în scenă?

-

 

- Cum alegeţi un text pentru a-l pune în scenă? Cînd hotărîţi că aveţi în faţă un text care vi se potriveşte ca regizor?

-

 

- Cum vă alegeţi actorii? Aţi întîlnit actori buni care să nu prea înţeleagă textul pe care-l joacă? 

-

 

- Piesele dvs. au fost de mai multe ori în finala Festivalului de Dramaturgie Contemporană din Braşov. Cum vi se pare festivalul?

-

 

- În ediţia trecută aţi fost prezent cu „Omul pernă”, care ne-a plăcut, iar acum – cu „Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cîndva în fosta Uniune Sovietică” de David Greig, montată la Teatrul Naţional Cluj-Napoca. Ce ne puteţi spune despre această piesă? Ce reclamă i-aţi face ca spectatorii să vină s-o vadă?

-

 

- Montaţi piese la mai multe teatre din ţară, nu v-aţi oprit la un singur teatru. Ce avantaje aveţi faţă de un regizor care lucrează cu carte de muncă la un singur teatru?

-

 

- Ce-a mai rămas din dragostea faţă de literatură acum, cînd sunteţi „om de teatru”? Cum vă pare literatura română actuală?

-

 

- Vorbeam (chiar acum, cînd făceam întrebările) cu un dramaturg basarabean, Dumitru Crudu, pe care l-am întrebat ce v-ar întreba… Citez: „De ce nu montează autori basa?

-

 

- Veniţi la Festivalul de Dramaturgie Contemporană din Braşov? Vă place să vedeţi de mai multe ori propriile piese? Asta e ca şi cum ai vedea de mai multe ori acelaşi film sau ca şi cum ai citi de mai multe ori aceeaşi carte?

-