Constantin CHEIANU
MODELUL BALTIC ŞI MODELUL ASIATIC ÎN CULTURA DIN REPUBLICA MOLDOVA
Moldova, aşa cum bine ştiţi, este una din cele 15 republici, care s-au desprins în anul 1991 de Uniunea Sovietică. Devenind ţări independente, acestea au urmat în linii mari două modele politice de dezvoltare. Modelul Ţărilor Baltice, care au îmbrăţişat valorile democratice şi s-au integrat rapid în Uniunea Europeană şi modelul ţărilor asiatice, care au conservat diverse forme de autoritarism.
Specificul Moldovei este că aici se regăsesc îmbinate într-un mod cât se poate de bizar atât elemente ale modelului baltic, cât şi ale celui asiatic. La începutul anilor 90, noi am îmbrăţişat modelul baltic, dar acesta a eşuat. Începând cu anul 2001 l-am testat pe cel autoritarist, care, slavă domnului, de asemenea a eşuat. Ceea ce se întâmplă în ultimii doi ani în Republica Moldova este un fel de restartare a modelului baltic.
Cultura noastră reflectă la rândul ei această dualitate. La începutul anilor 90, când ţara mergea ca şi cum pe modelul baltic, cultura a primit liberate, fără să primească bani. Mulţi politicieni de atunci credeau la modul serios că cultura poate fi un business profitabil, iar oamenii de cultură – nişte businessmani forte. În consecinţă, la sfârşitul anilor 90 cultura noastră a ajuns într-un fel de colaps. După care, în anul 2001 la guvernare au venit comuniştii-autoritarişti care au dat culturii puţini bani şi i-au luat multă libertate.
Însă, nici atunci când avea libertate, nici atunci când avea bani, cultura din Moldova nu avea o legislaţie care să o protejeze. Dacă o să mă întrebaţi, de ce nu o avea, răspunsul, probabil, o să vă amuze: din cauza naivităţii oamenilor de cultură. Ei au moştenit din comunism convingerea că sunt foarte preţioşi pentru stat şi pentru ţară şi statul îi va iubi şi proteja fără nici o legislaţie. Statul nici nu i-a iubit, nici nu i-a protejat.
Abia în anul 1999 a fost adoptată o Lege a Culturii, care este frumoasă şi patetică, dar care nu are nici o utilitate practică. Eu lucram la Ministerul Culturii atunci când a fost adoptată respectiva lege şi îmi amintesc foarte bine cum politicienii şi birocraţii de la Ministerul Finanţelor au eliminat din ea tot ce ţinea de obligaţiile statului faţă de cultură. Astăzi, noua conducere a Ministerului Culturii încearcă să refacă acea Lege a Culturii şi să-i dea o viaţă nouă, dar nu sunt deloc convins că va reuşi.
Fundaţia Soros Moldova a promovat de-a lungul celor 19 ani de existenţă modelul baltic, în timp ce Ministerul Culturii a mers de cele mai multe ori pe modelul asiatic. O spun ca un om care a activat atât în cadrul Fundaţiei Soros, cât şi la Ministerul Culturii. Îmi amintesc că pe la sfârşitul anilor 90 serile veneam aici la şedinţele Senatului Fundaţiei Soros şi promovam modelul baltic european, iar dimineţile trebuia să merg la serviciu la Ministerul Culturii, unde ministrul mă obliga să merg pe modelul asiatic.
O să încerc să vă vorbesc la modul concret, ce a încercat să promoveze Fundaţia Soros în aceşti ani şi ce au înţeles să facă Ministerul Culturii şi Uniunile de artişti din Moldova.
1. Fundaţia Soros a încercat să stimuleze apariţia şi dezvoltarea unui sector privat în cultură, Ministerul Culturii nu a avut niciodată un program de stimulare a sectorului privat şi nu a cheltuit nici un ban în acest sens. Nici legislaţia nu conţine nici un element prin care sectorul privat în cultură ar fi încurajat. Există o lege a sponsorizării care este mai degrabă „anti-sponsorizării”, deoarece oamenii care sponsorizează trebuie să mai achite şi un impozit pentru sponsorizare.
2. Fundaţia Soros a susţinut performanţa profesională, încurajându-i pe cei mai buni. Ministerul Culturii şi Asociaţiile de Artişti de la noi au susţinut artiştii după principiul „să nu supărăm pe nimeni, să le facem parte dreaptă tuturor”. De pildă, în anul 1995 cel care vă vorbeşte acum a instituit cu banii Fundaţiei Soros Premiile Teatrale ale anului. În acel an, am acordat 6 premii pentru cei mai buni oameni de teatru ai anului. Ştiţi câte premii a acordat Uniunea Teatrală, de pildă, acum trei ani? 54!
3. Fundaţia Soros a pledat pentru criterii de competitivitate în cultură. De exemplu, s-a cerut angajarea directorilor de instituţii prin concurs. Ministerul Culturii are un document în care este scris că da, directorii de instituţii trebuie să fie angajaţi prin concurs pe un termen de patru ani. Dar nici un ministru nu a respectat acest regulament, avem oameni care conduc instituţii şi teatre de 10-15-20 de ani. Le conduc prost, sunt obosiţi, dar nimeni nu îndrăzneşte să-i demită, iar contractele cu ei sunt prelungite în mod automat.
4. Problema subvenţiei de stat. Fundaţia Soros a pledat pentru distribuirea subvenţiei de stat după performanţa profesională. Ministerul Culturii o distribuie într-un mod interesant: teatrului i se dă o sumă de bani, pe care directorul este liber să o distribuie pentru trei tipuri de cheltuieli: pentru salarii, pentru întreţinerea clădirii şi pentru montarea spectacolelor. Ştiţi care e paradoxul? Dacă montezi şi prezinţi spectacole, cheltuieşti astfel mulţi bani pentru energia electrică şi nu-ţi rămân bani pentru salarii. Iată de ce pentru instituţiile noastre de cultură este mai comod să nu lucreze în general, făcând economii la întreţinere, ca să le rămână bani pentru salarii. Din cauza aceasta teatrele noastre montează câte două-trei premiere pe an şi prezintă spectacole doar trei zile pe săptămână – vineri, sâmbătă şi duminică.
În încheiere, aş vrea să spun că eforturile Fundaţiei Soros au avut totuşi un efect şi modelul baltic se afirmă încetul cu încetul în Moldova. O să vă dau trei exemple. În anii 90 Fundaţia era pregătită să susţină teatre independente, dar acestea nu apăreau. În sfârşit, de doi ani există la Chişinău un teatru independent foarte interesant Teatrul-Spălătorie creat de o tânără autoare de teatru Nicoleta Esinencu. Alt exemplu. Avem câteva ONG în cultură puternice şi câţiva manageri de ong-uri experimentaţi, care s-au format şi consolidat doar datorită sprijinului Fundaţiei Soros şi mă refer, de pildă la Centrul de Politici Culturale, condus de Veaceslav Reabcinschi. Al treilea exemplu. Cu şapte ani în urmă Fundaţia a susţinut un proiect de lecturi publice la sate. Iată că zilele trecute Uniunea Scriitorilor a reuşit să convingă o mare Companie de telefonie mobilă de la noi să susţină un proiect asemănător.
După cum vedeţi, au trebuit să treacă şapte, zece, iar în unele cazuri cincisprezece ani ca politica culturală promovată de Fundaţia Soros să dea roade şi modelul baltic să prindă contur în Moldova.