Alexandru VAKULOVSKI

Tata – nu doar fotografii

Tata doar fotografii de Dan Iancu e una dintre cele mai "incomode" cărţi pe care le-am citit în ultima perioadă. Lirismul se împleteşte cu prozaicul, nostalgia cu cruzimea, amintirile frumoase cu cele dureroase. Prin Tata doar fotografii Dan Iancu vrea ca tatăl să rămână şi prin cuvinte, nu doar prin fotografii. Cuvintele sunt folosite în volum ca într-un ritual, au mai multă importanţă decât în poezie. Nu întâmplător volumul e încadrat de citate din Noul Testament - începe cu un citat despre naştere şi se încheie cu unul despre moarte.

Cartea e incomodă pentru că lecturând-o am avut impresia că stau cu Dan Iancu la balcon. Şi el povesteşte. Şi povesteşte. Lucruri la care nu ai replică. Lucruri smulse din slujba de înmormântare şi amintiri. Poezia durerii. Durerea în toate formele ei.

"cum arată pe dinăuntru/ un creier gol/ de vise şi gânduri/ de plinul cuvintelor/ de gheara imaginilor/ de el?/ da, da, de el."

Poezia lui Dan Iancu are acel ceva specific, inconfundabil. Am să ţin Tata doar fotografii la loc de cinste în biblioteca mea.

Dan Iancu, Tata doar fotografii, Ed. Agol, Bucureşti, 2009