Emilian Galaicu-Păun

FEM

Poetă de primă mână din generaţia 80, dar şi eseistă redutabilă, Magda Cârneci publică un roman despre care spune ea însăşi că o „reprezintă cel mai complet şi mai profund”, FEM, Cartea Românească, 2011. Specie hibridă, pe jumătate bildungsroman, pe jumătate jurnal intim, FEM e o „proză proteică, (…) adică o scriitură de sine (ca un altul) exactă, vizionară, iradiantă” şi totodată „cartea cărţilor de până acum a scriitoarei, în egală măsură o carte a iluminărilor şi una a revelaţiei realului” (Simona Sora).

Cu o mână sigură autoarea descâlceşte ghemul amintirilor, iar ce rezultă este o dantelărie  desăvârşită, care nu atât acoperă, cât lasă să se întrevadă carnaţia fetiţei, apoi fetei, tinerei femei şi în cele din urmă femeii împlinite – de la neliniştitoare interogaţie adolescentină: „De ce nu mă plac, de ce nu mă accept, ce-mi lipseşte?” la certitudinea de astăzi: „îmi dau seama că şi fetiţa şi fata şi tânăra femeie sunt chiar eu”. Or, acest „chiar eu” compozit va fi luat în stăpânire pas cu pas, vârstele biologice fiind tot atâtea „trepte de decolare”, iar „oamenii (…), un fel de rachete spaţiale dotate cu câteva etaje de lansare”.

La fel şi romanul Magdei Cârneci are mai multe etaje, atât la nivel de structură (pagini epistolare adresate ex-dragului alternând cu pagini de jurnal, dar şi cu adevărate eseuri trecând la un moment dat în naraţiune pură, aceasta de-o mare poezie), cât şi în felul în care îşi apropriază nu doar experienţele vârstei, ci şi cele ale lumii înconjurătoare: „O clipă n-am mai fost, sau am fost lumea întreagă”. Altfel spus, totul e mişcare în aceste pagini, deloc întâmplător semnate de-o poetă: „Voi, bărbaţii, vă naşteţi aproape gata făcuţi, ambalajul vostru e cam acelaşi de la început şi până la urmă, pe cât noi, femeile, ne tot transformăm, ca nişte pupe de insecte, ca fluturii, ca anotimpurile şi planetele, periodic ni se întâmplă ceva, trupul nu ne lasă în pace, nu putem să uităm că existăm închise în el”.

Alături de autoare, sper „că acest prim FEM va fi urmat de alte două sau trei volume care vor adânci şi vor duce mai departe unele piste deschise acum”.

6 iunie ’11